Credeţi că prin buletinele cu cip se va apropia sfârşitul lumii ?

   Adevăratul buletin cu care vom fi marcaţi nu e acela, ci e atunci când vom accepta să primim cei trei de 6, nu imprimaţi în condiţiile tehnice moderne de astăzi, ci imprimaţi în inima noastră. Cei trei de 6 sunt cele trei patimi uriaşe care încep să stăpânească lumea, explicate de Sfântul Andrei al Cezareei, care spune aşa:
 un sase din cei trei de 6 înseamnă ,, o lume orbită de desfrâu". Deci desfrâul sălbatic, nebun, care debordează pe străzi, prin toate satele, târgurile,prin toate cârciumile, prin toate pădurile, prin toată lumea. Prin toate casele este un 6. Este semn şi în România acest 6 ? Da. Iată că este. Un pas satana a intrat în noi.

   Al doilea sase : toată lumea vrea să se îmbogăţească, este robită de materie. Se aleargă, îşi schimbă Dumnezeul cel adevărat cu alţi dumnezei: banul, maşina, femeia,cârciuma,traiul lung,moartea rapidă şi nu-i mai interesează restul. 
 Deci, grijile, alergătura după materie este cel de-al doilea 6.
Este sau nu aceasta în lume ? Vedeţi că, mai ales cei care s-au privatizat nu merg la biserică? Tot ţăranii vin, tot săracii. Intelectualii, îi vedeţi la biserică? Profesorii şi medicii vin la biserică? Unul din cincizeci, dacă vine; cine venea mai înainte, vine şi acum. De cine se mai tem de nu vin ? Iată cum şi al doilea sase ne-a marcat bine şi ne marchează şi acum.

   Al treilea sase : toată lumea-i tulburată: ţările, imperiile, comunităţile, satele, oamenii, familia. Când lumea e tulburată nu ştie ce mai face. Lumea nu mai trăieşte astăzi în interior, lumea trăieşte vizual. Aici e crima mare pe care n-o depistaţi dumneavoastră. Noi trăim ce vedem, ce vedem în ţara noastră, ce vedem la televizor. Observaţi că lumea trăieşte vizual ? Inima e goală toată la interior, ca o cameră pustie. Dumnezeu a plecat din inima noastră şi noi atunci trăim prin vedere şi auzire - ce mai zice muzica aceea, ce-i cu filmul acela, cu sportul, etc. Nu mai trăieşte românul în inimă, nu mai putem trăi în inimă. Dacă pui acum un om din lume să se roage mai mult , cred că-şi pune capăt zilelor. Nu poate sta mai mult de un sfert de oră închis în casă să se roage. A ieşit din el, el trăieşte numai vizual. El este drogat, este handicapat.

Societatea noastră este handicapată , fraţilor. Noi nu mai ştim unde este inimioara noastră, noi n-am simţit un pic măcar din dulceaţa rugăciunii. 
Deci acesta este cel de-al treilea sase din noi: ieşirea afară din noi, revărsarea, tulburarea. 
Tulburarea duce la crimă.Câtă crimă nu există acum !? 
Tulburarea duce la războaie, la sinucidere, la conflicte mortale, chiar între copii şi părinţi, între tineri. Iată că cei trei de sase lucrează activ.

   Deci ,, buletinele lui antihrist " le avem toţi : în măsura în care suntem marcaţi de cei trei de şase de care v-am vorbit. 
Desfrâul sub toate formele. Însăşi îmbrăcămintea necuviincioasă a fetelor este un desfrâu. Ele nu îşi dau seama, dar sunt marcate de sasele lui antihrist, categoric, fără menajamente. Cel care tot timpul trăieşte preocupat de înafară şi aleargă tot numai după materie, moare tot sărac, dar moare de infarct. Aleargă prin ţările străine să câştige un gologan, normal că vine şi moare acasă. Ce frumoasă e ţara noastră. Păi frate, nu ştii să preţuieşti ROMÂNIA. Dacă am şti să preţuim ţara aceasta, am face un rai din România. 

  ( Arh. Ioanichie de la Sihăstria)

OMULE CREŞTIN

OMULE CREŞTIN! Atât cât mai ai timp, străduieşte-te aici, pe pământ, să devii apropiat al lui Dumnezeu şi al sfinţilor Lui prin credinţă şi prin evlavie ; fii îmbisericit, pătrunde-te de duhul bisericesc, de duhul pocăinţei, sfinţeniei şi al păcii, al cugetării la cele dumnezeieşti, de duhul dragostei, al blândeţii, al smereniei, al răbdării, al supunerii celei bune, al mântuirii. Nu-ţi înălţa capul cu semeţie şi nu o dispreţui pe Maica ta, BISERICA, ce te mântuieşte; mergi deseori la biserică în vremea sfintelor slujbe, stai cu smerenie, ascultă, cugetă sau citeşte şi cântă. Dacă nu vei deveni aici al ei şi prin aceasta al lui DUMNEZEU, vei rămâne străin şi de ea, şi de Dumnezeu, şi după moarte Dumnezeu nu te va primi, şi toţi sfinţii Lui se vor lepăda de tine ca de cineva străin lor după duh şi după dispoziţia inimii şi a gândurilor, şi vei fi izgonit în ţară străină - în locul cel întunecat şi arzător al duhurilor căzute şi al sufletelor omeneşti nepocăite. Fii înţelept, ca să scapi de meşteşugirile diavolului şi să ajungi la menirea ta cea înaltă.( Sfântul Ioan de Kronstadt).

TIMP ŞI VEŞNICIE-Teofan Zăvorâtul

                                 
                        UMBLATI CU INTELEPCIUNE...PRETUIND VREMEA

        Dumnezeu a creat pe om „după chipul şi asemănarea Sa" (Fac. 1, 26) spre îndumnezeire.
 Parcurgerea acestei „distanţe spirituale" implică timpul. Timpul devine condiţia esenţială a acestui urcuş.
          În credinţa ortodoxă, timpul este văzut ca un interval între chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul omului în dragoste. Deşi noi, ca creaturi umane, suntem fiinţe muritoare, suntem în acelaşi timp întăriţi de harul lui Dumnezeu să ne transcendem pe noi înşine. Acest act implică timpul, adică trecutul - cu nemulţumirea pentru ceea ce am fost şi pentru gradul în care ne-am dăruit - şi viitorul, cu tendinţa de a fi mai mult. Dumnezeu Se oferă pe Sine creaturilor Sale punându-Se pe Sine în poziţia de aşteptare. Astfel veşnicia acceptă timpul în ea, adică Dumnezeu acceptă făptura, care trăieşte în timp, în eternitatea Sa.
Sfântul Maxim Mărturisitorul învaţă că: „Indumnezeirea este concentrarea şi sfârşitul tuturor timpurilor şi veacurilor şi a tuturor celor ce sunt în timp şi în veac" (Răspunsuri către Talasie, 59, pg 90).
Iată de ce hotarul existent între temporar şi etern nu separă, ci devine locul de întâlnire a două realităţi care intră în dialog (Dumnezeu şi omul).
Pentru Sfântul Teofan Zăvorâtul (Govorov, 1815-1894), asemenea tuturor Părinţilor Bisericii, timpul nu este altceva decât mijlocul folosit de Dumnezeu pentru a ne conduce la eternitatea Sa. Indumnezeirea este posibilă în timp pentru că „timpul care poate înainta spre plenitudinea adevăratei eternităţi este creator şi soarbe viaţă din energiile dumnezeieşti infinite, transferând-o pe planul creat"
(Pr. Prof. D. Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă)
Prin tâlcuirile cărţii de faţă, împărţirea timpului în zile ale săptămânii, după învăţătura Sfântului Teofan, sunt trepte spre veşnicie. Miezul duhovnicesc al zilelor săptămânii conduce spre „ziua a opta", spre viaţa veşnică.
Sfântul Teofan este cunoscut mai ales ca om al rugăciunii, căci aceasta este„primul lucru în viaţa creştină... Dacă există rugăciune, duhul trăieşte, dacă nu există rugăciune, nu există viaţă în Duh", spunea el.