DESPRE RĂBDARE ȘI DISCERNĂMÂNT

    Cei ce vor să asculte de cuvântul lui Dumnezeu și produc rod bun sunt însoțiți de aceste semne: suspinul, tînguirea, tristețea, liniștirea, plecarea capului, rugăciunea, tăcerea, străduința, plânsul, durerea, osteneala inimii pentru evlavie. Iar faptele lor sunt: privegherea, postul, înfrânarea, blândețea,îndelunga-rabdare, rugăciunea neîncetată, meditarea dumnezeieștilor Scripturi, credința, smerenia, iubirea de  frați, supunerea, osteneala, greaua-pătimire, dragostea, bunătatea, cuviința și toată lumina care este DOMNUL. Iar semnele celor ce nu dau rodul vieții sunt acestea: trândăvia, semeția, privirea împrejur,neatenția, cîrtirea, tulburarea minții. Iar faptele: săturarea pântecelui, mînia, iuțimea, bîrfirea, mîndria, vorbirea fără rost,necredința, nestatornicia, uitarea, neorânduiala, cîrtirile urîte,iubirea de argint, cearta, disprețul, flecăreala, rîsul fără rost, bunul plac și tot întunericul care este satana.
    Amăgind vrajmașul pe Adam și prin aceasta făcându-se domn peste el, a răpit de la el stăpânirea și s-a făcut stăpânitor al veacului acestuia. Căpetenie a veacului acestuia și stăpânitor al celor văzute a fost la început omul, fiind rînduit la aceasta de către Domnul Căci nici focul nu putea ceva împotriva lui, nici apa să-l înece, nici fiara nu-l vătăma, nici otrava nu-și producea efectul asupra lui. Dar, o dată ce s-a supus amăgirii, a predat stăpânirea amăgitorului. Din aceasta pricină vrăjitorii și descântătorii se vădesc cu îngăduința lui Dumnezeu, printr-o lucrare potrivnică, făcătorii de lucruri minunate. Ei stăpânesc otrăvurile și cutează împotriva focului și apelor, cum arată cei din jurul lui Iani și Iamvri, ce s-au împotrivit lui Moisi, și Simon, ce s-a împotrivit corifeului Petru.
   Socot, zice, că slava dinainte a lui Adam strălucind la fel ca fața lui Moise rănea puternic pe vrăjmașul care o privea. Prin aceasta se dovedea că s-a desființat împărăția.Nimic nu ne împiedică să aducem și cuvîntul Apostolului spre dovedirea acesteia: ,, A împărățit moartea de la Adam până la Moise și peste cei ce n-au păcătuit”(Rom.V). Căci mie mi se pare că fața  slăvită a lui Moise restatornicește chipul și înfățișarea primului om, zidit de mâinile lui Dumnezeu. Pe acesta văzându-l atunci mortea, adică diavolul, pricinuitorul morții, bănuiește că va cădea din împărăție, iar cînd îl vede la Domnul, știe că pătimește aceasta cu adevărat. Prin urmare, această slavă creștinii nemincinoși o îmbracă de aici. Și prin aceasta ei surpă dinăuntru moartea sau patimile de ocară care nu pot să mai lucreze , deoarece slava Duhului strălucește în sufletele lor întru toată simțirea și încredințarea; iar la înviere moartea va fi surpată cu desăvârșire.
    Vrăjmașul amăgind pe Adam prin femeie, ca prin cineva asemenea lui, a făcut să i se ia slava ce-l învăluia.Și așa s-a aflat gol, și si-a văzut urâțenia lui pe care mai înainte nu o vedea, întrucât cugetul lui se desfăta cu frumusețile cerești...Sfîntul Simeon Metafrastul