Va voi povesti o intamplare.
Odata, cu multi ani in urma, la ora unsprezece seara, m-a sunat arhiereul meu eparhial, si a spus:,, Batiuska, nadajduiesc ca nu v-am trezit!" Fireste ca ma trezise. Mai departe a continuat: ,, M-au sunat de la spital. Trebuie sa mergeti de urgenta acolo si sa impartasiti un muribund." Eu m-am imbracat de drum, am mers la metrou, am urcat si am plecat in Bronx, care se afla la aproximativ douazeci de kilometri de manastirea noastra. Am ajuns la spital, l-am impartasit pe muribund cu Sfintele Daruri, iar cand am coborat din nou la metrou, era deja unu noaptea. Am asteptat foarte mult trenul, iar cand trenul a venit, in vagon nu era nimeni. Bronx este o zona foarte saraca si foarte primejdioasa. Si exact dupa doua statii, in tren s-a urcat un om, s-a asezat in capatul opus al vagonului si a inceput sa ma priveasca fix. Arata foarte periculos, iar cand usile s-au inchis si trenul a pornit, a inceput sa inainteze in directia mea. Primul meu gand a fost: ,, Gata, mi-a venit ceasul". Barbatul s-a apropiat, s-a asezat in fata mea si a zis:
- Ia spune, cine esti? Ce te-ai impopotanat asa?
Eu i-am raspuns ca sunt preot.
- Ce fel de preot? zice el.
- Ortodox! am raspuns eu.
Eu aveam cu mine geanta in care se aflau epitrahilul, miltfelnicul si tot ce imi trebuia pentru slujba. Facand semn cu capul spre geanta, acest om m-a intrebat:
- In geanta ce ai?
Eu i-am raspuns:
- Ceea ce ai tu in cap.
- Adica?
- Nimic.
Barbatul a inceput sa rada si a zis:
- Deci, nu ti-e frica de mine?
- Nu, raspund eu, nu mi-e frica.
Atunci s-a asezat si a zis:
- Stii, candva am fost catolic, dar in toate lucrurile astea nu mai cred.
Eu l-am intrebat:
- In ce lucruri?
El a raspuns:
- Un preot ne-a povestit ca el poate schimba painea si vinul in Trup si Sange. Este posibil sa crezi asa ceva?
- Desigur, cred, am raspuns eu.
- Atunci, zice el, enoriasii tai nu cred asa
ceva.
- Ba da, cred!
El s-a uitat la mine si a zis:
- Pai ce, ei nu merg niciodata acasa?
Eu nu am inteles intrebarea lui:
- Ce vrei sa spui? Bineinteles ca merg acasa!
Auzind aceasta, el a dat din mana, mi-a aruncat o privire ironica si a spus cu convingere:
- Nu, ei nu cred. Daca eu as crede ca Iisus Hristos ar fi El Insusi pe acest altar, in aceasta biserica, niciodata n-as pleca acasa. Pentru ce sa merg si unde? Nici ei nu cred, nici tu, parinte, nu crezi.
Aceasta a fost una dintre cele mai bune predici pe care le-am auzit vreodata. Si eu acum va spun voua: voi nu credeti ca Hristos este aici. Voi nu credeti ca El este in voi si nu credeti ca El este in sora voastra, altfel niciodata nu v-ati purta asa cum va purtati acum. Asadar, voi, nu oamenii de pe strada, va lepadati de Hristos. Prin insasi viata voastra va spuneti una alteia si tuturor oamenilor ca EL nu exista. El a spus: ,, de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri(Matei 10,33). Nu ne arde, oare, pamantul sub picioare? Cand ne vom schimba? Ce asteptati? Un fulger din cer?... Eu am spun candva aceasta fraza intr-o predica si dintr-odata un fulger a lovit, intr-adevar biserica si nimeni dintre cei care au fost atunci in biserica nu a uitat ceea ce am spus eu. Imi pare rau ca nu pot repeta asta macar din cand in cand...
( Convorbiri pe pamant rusesc- Schiarhimandrit Ioachim )
Odata, cu multi ani in urma, la ora unsprezece seara, m-a sunat arhiereul meu eparhial, si a spus:,, Batiuska, nadajduiesc ca nu v-am trezit!" Fireste ca ma trezise. Mai departe a continuat: ,, M-au sunat de la spital. Trebuie sa mergeti de urgenta acolo si sa impartasiti un muribund." Eu m-am imbracat de drum, am mers la metrou, am urcat si am plecat in Bronx, care se afla la aproximativ douazeci de kilometri de manastirea noastra. Am ajuns la spital, l-am impartasit pe muribund cu Sfintele Daruri, iar cand am coborat din nou la metrou, era deja unu noaptea. Am asteptat foarte mult trenul, iar cand trenul a venit, in vagon nu era nimeni. Bronx este o zona foarte saraca si foarte primejdioasa. Si exact dupa doua statii, in tren s-a urcat un om, s-a asezat in capatul opus al vagonului si a inceput sa ma priveasca fix. Arata foarte periculos, iar cand usile s-au inchis si trenul a pornit, a inceput sa inainteze in directia mea. Primul meu gand a fost: ,, Gata, mi-a venit ceasul". Barbatul s-a apropiat, s-a asezat in fata mea si a zis:
- Ia spune, cine esti? Ce te-ai impopotanat asa?
Eu i-am raspuns ca sunt preot.
- Ce fel de preot? zice el.
- Ortodox! am raspuns eu.
Eu aveam cu mine geanta in care se aflau epitrahilul, miltfelnicul si tot ce imi trebuia pentru slujba. Facand semn cu capul spre geanta, acest om m-a intrebat:
- In geanta ce ai?
Eu i-am raspuns:
- Ceea ce ai tu in cap.
- Adica?
- Nimic.
Barbatul a inceput sa rada si a zis:
- Deci, nu ti-e frica de mine?
- Nu, raspund eu, nu mi-e frica.
Atunci s-a asezat si a zis:
- Stii, candva am fost catolic, dar in toate lucrurile astea nu mai cred.
Eu l-am intrebat:
- In ce lucruri?
El a raspuns:
- Un preot ne-a povestit ca el poate schimba painea si vinul in Trup si Sange. Este posibil sa crezi asa ceva?
- Desigur, cred, am raspuns eu.
- Atunci, zice el, enoriasii tai nu cred asa
- Ba da, cred!
El s-a uitat la mine si a zis:
- Pai ce, ei nu merg niciodata acasa?
Eu nu am inteles intrebarea lui:
- Ce vrei sa spui? Bineinteles ca merg acasa!
Auzind aceasta, el a dat din mana, mi-a aruncat o privire ironica si a spus cu convingere:
- Nu, ei nu cred. Daca eu as crede ca Iisus Hristos ar fi El Insusi pe acest altar, in aceasta biserica, niciodata n-as pleca acasa. Pentru ce sa merg si unde? Nici ei nu cred, nici tu, parinte, nu crezi.
Aceasta a fost una dintre cele mai bune predici pe care le-am auzit vreodata. Si eu acum va spun voua: voi nu credeti ca Hristos este aici. Voi nu credeti ca El este in voi si nu credeti ca El este in sora voastra, altfel niciodata nu v-ati purta asa cum va purtati acum. Asadar, voi, nu oamenii de pe strada, va lepadati de Hristos. Prin insasi viata voastra va spuneti una alteia si tuturor oamenilor ca EL nu exista. El a spus: ,, de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri(Matei 10,33). Nu ne arde, oare, pamantul sub picioare? Cand ne vom schimba? Ce asteptati? Un fulger din cer?... Eu am spun candva aceasta fraza intr-o predica si dintr-odata un fulger a lovit, intr-adevar biserica si nimeni dintre cei care au fost atunci in biserica nu a uitat ceea ce am spus eu. Imi pare rau ca nu pot repeta asta macar din cand in cand...
( Convorbiri pe pamant rusesc- Schiarhimandrit Ioachim )
