UNDE E BISERICA ?

   Zic unii: - Unde-s doi sau trei, adunati in numele Meu.

   Zic altii : - Incuie-te in camara ta si te roaga in ascuns....

   Si iarasi altii : - Biserica sunt eu, Templu al Duhului Sfant.

   Iar altii zic : - Unde e Papa acolo e Biserica.

   In Vechiul Testament , Sfanta Sfintelor,cuprindea:

1.Tablele Legii

2.Mana din pustie si

3.Toiagul lui Aaron.

   In Noul Testament , Sfantul Altar , cuprinde :

1.Sfanta Evanghelie

2.Sfanta Impartasanie si

3.Sfanta Cruce

Unde sunt acestea acolo e Biserica. Acolo e Painea Vietii, de care voia Iisus sa le vorbeasca multimilor, - dar n-a avut la cine.

   Biserica e asemanata cu o casa zidita pe stanca si totusi ca o corabie care inoata prin mijlocul valurilor, bantuita de vanturi si furtuni. Parca nimic mai slab ca Biserica, mereu agitata ,lovita si izbita, si nimic mai tare ca ea, fiindca nimic n-a putut-o cufunda, si iata ramane mereu neatinsa , cu toate sfortarile iadului.

   Iisus pare sa o paraseasca furtunii, si EL vrea sa treaca pe langa ea, ca si cand nu L-ar fi atins primejdia ei.

   Totusi sa nu credeti c-a uitat-o: EL va ingadui ca valurile sa o zbuciume, dar nu sa o inece, nici sa o cufunde. El porunci valurilor si ele se oprira: El intra in corabie si ajunge la liman.

   Iata cele trei furtuni furioase care au tulburat starea Bisericii:

1. Necredinta

2.Curiozitatea, si

3.Prosperitatea.

   I. Necredinta

   De indata ce Biserica aparu pe pamant s-a ridicat necredinta si a latit persecutiile;in sfarsit coruptia moravurilor s-a ivit, care asa de puternic a umflat talazurile , incat corabia parea aproape invaluita.

   Necredinciosii s-au adunat ca sa-i distruga temeliile.

   Ereticii au iesit ca sa-i smulga copiii si sa-i desire maruntaiele; iar daca crestini rai au ramas in sanul sau , aceasta- ca sa-i impinga veninul pana la inima .

   Trebuie, ca e bine intarita aceasta Biserica, daca ea si-a sustinut trainicia  cu toata silinta prigoanelor;cu toate atacurile ereziilor;ea a fost , este si va fi stalp al Adevarului;cu toate pogoramintele depravarilor,Biserica a ramas totusi centrul iubirii.

   Nu e de mirare - daca vom intelege omul. Spun ca noi toti avem in adancul inimii o incepatura(un principiu) de impotrivire si de respingere a tuturor adevarurilor divine;in asa masura ca omul lasat de capul lui, nu numai ca nu le poate intelege,ci ca urmare, nu le poate suferi si fiind izbit in acest punct el e fortat sa le combata. Aceasta incepatura de respingere se numeste in Scripturi necredinta ( Luca 9,41);; alteori duh de neincredere ( Efeseni 2,2), alteori duh de necredinta(Colos 3,6). El e in toti oamenii, dar nu produce in noi toate efectele sale , pentru ca Darul lui Dumnezeu il impiedica.

   Daca veti sui pana la obarsii, veti gasi, ca doua lucruri produc in noi aceasta respingere: prima e orbia, a doua e trufia.

   Orbia nu e aratata in Scripturi intr-un chip limpede: Ele ( Scripturile) spun ca pacatosii au uitat pe Dumnezeu...(Ps.9,18;118,139;49,22).Ce vrea sa spuna acest,, au uitat" ? E usor de inteles: ca Dumnezeu in adevar,luminase omul cu cunostinta de Sine, dar omul a inchis ochii de la aceasta lumina; el s-a lasat condus de simturile sale ,putin cate putin el n-a mai gandit la ceea ce nu mai vedea:el a uitat cu usurinta ceea ce nu mai gandea.

   Aceasta uitare n-ar  lucru, ca sa ne indemne la impotrivire, daca nu i s-ar uni orgoliul ( trufia ) ; dar el, orgoliul , a venit spre nenorocirea noastra , ca, pe langa ca omul sa fie orb desavarsit pe deasupra sa mai fie si trufas. Parasind intelepciunea lui Dumnezeu, el si-a facut o intelepciune dupa chipul sau: el nu stie nimic si crede ca stie toate: - iar daca i-am aminti ( i-am spune ) ca din tot ce spune nu intelege nimic, o ia ca o infruntare pentru nestiinta; el n-o poate suferi, il irita. daca ii lipseste ratiunea , el intrebuinteaza forta.

,,... Tot ce nu intelege, combate.Tot ce nu intelege , huleste " (Judecatori 10 ) Iata pentru ce le spune Iisus:

 ,, Voi vreti sa ma omorati, rai ce sunteti, pentru ca cuvintele Mele nu incap in voi" ( Ioan 8,37 ) Ce teroare, de-a urzi sa omori un om, pentru ca nu intelegi cuvintele lui.

 "...Cu cat adevarurile erau mai inalte, cu atat superba lor ratiune era turtita si nebuna lor impotrivire era aprinsa.Dupa acestea,va mai indoiti de acea incepatura  a importivirii , pe care o ignoranta invechita si trufasa a brazdat-o in inimile oamenilor impotriva lui Dumnezeu si a adavarurilor Sale?Iisus Hristos a probat-o primul.

   Biserica Sa , dainuind in lume, ca sa sustina aceeasi invatatura prin care dumnezeiescul Invatator smintise pe trufasi , va putea fi ea lipsita de vrajmasi? Nu, nu-i cu putinta: fiindca credinta pe care o marturiseste ea surpinde lumea prin noutatea sa, tulbura duhurile prin inaltimea sa, sperie simturile prin asprimea sa - iata de ce se pregateste ea, Biserica, de suferinte!

   " Trebuie ca Biserica, sa fie urata de toata lumea si trebuie s-o stiti , crestini, e un lucru de neinteles ceea ce a suferit Biserica lui Demnezeu vreme de aproape 400 de ani sub imparati necredinciosi.Ar fi nesfarsit de spus.Multumiti-va cu aceasta ca era asa de impovarata  si de ura publica  si de invinuirile de tot felul , incat era acuzata puternic de toate neoranduielile lumii. Daca nu ploua pe pamant , daca barbarii navaleau si faceau prapad,daca inunda Tibrul,crestinii erau cauza!"

   "Copiii mei, raspunde Biserica, nu ma mir prin cate am trecut: sunt obisnuita din tineretile mele; aceiasi dusmani care ma ataca , m-au prigonit din tineretile mele :

... Avel, omorat de fratele sau Cain... Enoh... familia lui Noe...Avraam...Moise...Ilie...Profetii...Iisus Hristos...Apostolii cu toti urmasii lor .Prin urmare, fiii mei , zice Biserica, nu e de mirare prigoana.Priveste vechimea mea ,parul meu argintiu...Nu-mi intorc fata impotriva lor pentru a ma impotrivi prigoanelor...

   Cu toate ca par mereu plutind, mana atotputernica ce-mi serveste de sprijin va sti cum sa ma fereasca de inec, zice Biserica.

   Daca Dumnezeu a sprijinit-o cu atata putere impotriva prigoanelor , credeti , ca o va lasa infranta de erezii? Nu,dragii mei, sa n-o credeti.

   II. Curiozitatea

   " A doua furtuna asupra Bisericii a latit-o curiozitatea. Curiozitatea, fratii mei crestini, e pacostea mintilor, ruina evlaviei si mama ereziilor. Pentru a intelege bine acest adevar , trebuie aratat inainte de toate ca intelepciunea divina a pus margini cunostintelor noastre . Caci dupa cum Providenta vazand ca apele marii se intindeau si se imprastiasera peste tot pamantul , acoperindu-i toata suprafata ,le-a prescris un hotar care sa nu le permita de a-l trece, tot asa, stiind ca neinfranarea mintilor se va intinde pana la infinit, i-a hotarnicit limite peste care i-a poruncit sa nu se intinda ( Tim. 3,9 ).

      Iar de intrebarile cele nebune , si de numere de neamuri , si de prigoniri, si de sfezile cele pentru Lege, te fereste: ca sunt nefolositoare si desarte.

     De omul eretic dupa una si a doua sfatuire  te fereste,

     Stiind ca unul ca acesta s-a razvratit si pacatuieste , fiind singur de sine osandit. ( Tim. 3,9-11 )

    ... Dar curiozitatea mintilor trufase nu poate suferi aceasta modestie." Valurile se ridica pana la cer si se pogoara pana in strafunduri" - zice Scriptura ( Ps. 106,25-26 )

"... Ei sunt tulburati ca betivii. In capul lor e huruiala. Acolo toata intelepciunea lor se imprastie si pierzand drumul , ratacesc si se infunda in erezii. Arie, Nestorie..., curiozitatea voastra v-a pierdut!"

    Singurul remediu sigur: ascultarea de Biserica.

   "Trufia ereticului se rascoala:

   - Ce? Voi crede eu credinta altuia? Eu vreau sa vad, sa inteleg eu...Copii denaturati..."

   III. Prosperitatea

   " Nu va pot ascunte rusinea sa  ( a Bisericii) despre purtarile stricate ale unora din sanul sau.

     Prosperitatea a atras pierzarea. Grandoarea a venit, disciplina a slabit. In vreme ce numarul credinciosilor crestea, ardoarea credintei scadea..."

   " Biserica nu-i facuta decat pentru Sfinti - drept e ca din toate partile sunt chemati copiii lui Dumnezeu, toti cei ce sunt in numar, sa intre, - dar multi intra peste numar.

    ... Dragostea s-a racit, scandalul ( sminteala ) s-a ridicat pana in casa lui Dumnezeu. Iar satana va zice : Aceasta e Biserica ? Acestia sunt urmasii Apostolilor? ( II Cor. 13; I Cor. 13 )" .

    Iata a treia oara cu aceasta viu la voi. In gura a doua si a trei marturii va sta tot graiul.

   Grait-am mai inainte si iarasi mai intai zic, precum cand am fost de fata la voi a doua oara, si acum , nefiind de fata, scriu celor ce mai inainte au pacatuit, si celorlalti tuturor, ca de voi veni iarasi, nu voi cruta,

   De vreme ce cautati ispitire a lui Hristos celui ce graieste intru mine, care la voi nu este neputincios, ci puternic intru voi.

   Ca de s-a si rastignit dintru neputinta, dar este viu din puterea lui Dumnezeu.Pentru ca si noi suntem neputinciosi intru EL, ci vom fi vii impreuna cu dansul din puterea lui Dumnezeu spre voi.

   Pe voi insiva va ispititi, de sunteti intru credinta; pe voi insiva va cercati. Au nu va cumoasteti pe voi , ca Iisus Hristos este intru voi? Fara numai de sunteti netrebnici.

   Ci nadajduiesc ca veti cunoaste  ca noi nu suntem netrebnici.

   Iar ma rog lui Dumnezeu, sa nu faceti nici un rau, nu ca sa ne aratam noi lamuriti , ci ca sa faceti voi binele, iar noi ca niste netrebnici sa fim.

   Ca nu putem ceva impotriva adevarului, ci pentru adevarul.

   Ca ne bucuram cand noi  suntetm slabi, iar voi sunteti tari;de aceasta ne si rugam,pentru a voastra intemeiere.

   Pentru aceasta scriu acestea , nefiind de fata la voi, ca fiind de fata, sa nu fac cu asprime, dupa puterea care mi-a dat-o mie Domnul spre zidire, iar nu spre surpare.

   Deci , fratilor, bucurati-va. Fiti desavarsiti, mangaiati-va, aceeasi cugetati, pace sa aveti;si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi.

   Inchinati-va unul altuia cu sarutare sfanta.

   Inchina-se voua toti Sfintii.

   Harul Domului nostru Iisus Hristos , si dragostea lui Dumnezeu, si impartasirea Sfantului Duh, cu voi cu toti.Amin. ( II Cor.13 )

                   ... PROPASITI PURUREA IN LUCRUL DOMNULUI, STIIND CA OSTENEALA  VOASTRA NU E ZADARNICA INAINTEA LUI .

     (Citatele aduse in aceasta predica de Parintele ARSENIE BOCA sunt  traduceri extrase din opera   teologului J.B. Bossuet: Oeuvre oratoires-Paris 1927.)