Creştinismul nu este un sistem filosofic , nici nu este întemeiat numai pe cunoştinţa omului, ci şi pe voinţa lui şi pe simţire, deoarece crestinismul nu are ca început simpla formare a duhului , ci şi modelarea inimii. De aceea nici nu cere de la adepţii lui numai cunoaşterea preceptelor lui, ci şi potrivirea cu ele. Cere de asemenea şi conlucrarea voinţei şi ca să primească principiile şi contemplaţiile lui ca dumnezeieşti , ca mântuitoare şi să le armonizeze pe acestea cu viaţa. Cere de asemenea şi concursul simţirii , pentru ca să se dedice faptei cu dorire şi cu dragoste , şi să se consacre cu sufletul şi cu inima lucrarii Creştinismului. Intr-un cuvînt , CREŞTINISMUL este o religie care cere nu numai cunoaşterea principiilor ei, ci şi potrivirea lor cu viaţa. Dar, de vreme ce conţinutul religiei creştine este descoperirea lui Dumnezeu în lume, cere ca adepţii ei să fie sfinţi şi desăvârşiţi , pentru ca toţi să alcătuiască un singur trup , BISERICA, având cap pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Dumnezeu descoperit.
Creştinismul cere omul întreg, , fiindcă îşi propune să îl renască şi să îl rezidească într-un om nou, să-i insufle o nouă viaţă morală şi religioasă.
Creştinismul făgăduieşte să-l împrietenescă pe om cu Dumnezeu, să îl arate adevărat chip şi asemănare a Lui, să îl înalţe la cer şi să îi dăruiască veşnicia şi nemurirea. Creştinismul caută să aducă Impărăţia pe pământ, să dăruiască pace lumii, să infrăţească popoarele şi să le dăruiască fericirea. Acestea sunt principiile Crestinismului şi acesta este Creştinismul. Pentru caracterul lui înalt , pentru marea lui misiune, pretinde cu austeritate sfinţenia şi desăvârşirea adepţilor lui. Pentru aceasta adepţii următori nu sunt cei care prin cuvânt primesc şi cu fapta contrazic principiile Creştinismului , ci cei care atât prin cuvânt , cât şi cu fapta le imbrăţişează , cei care îşi armonizează şi viaţa , şi moravurile şi obiceiurile cu dumnezeieştile porunci ale Creştinismului. Acest adevăr îl confirmă şi cuvintele Mântuitorului , Care zice: Nu cel ce Îmi zice Mie Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia lui Dumnezeu , ci cel ce face voia Tatălui Meu celui din ceruri.
Creştinismul aşadar nu este numai cunoştinţă, ci şi simţire şi caută să înveţe mai întâi omului cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi apoi să arate imima lui cort sfânt spre locaş Lui. Fiindcă făgăduieşte că Se va sălăşlui în ea şi va umbla prin ea. (Tit 1:16) Pentru acest mare scop cere de la el să Îl urmeze prin lepădare de sine , prin care numai omul... este liber moral şi se desăvârşeşte pe sine şi se pregăteşte dinainte şi sfârşeşte pe calea cea bună a marelui ţel al misiunii crestinismului.
Creştinismul cere omul întreg, , fiindcă îşi propune să îl renască şi să îl rezidească într-un om nou, să-i insufle o nouă viaţă morală şi religioasă.
Creştinismul făgăduieşte să-l împrietenescă pe om cu Dumnezeu, să îl arate adevărat chip şi asemănare a Lui, să îl înalţe la cer şi să îi dăruiască veşnicia şi nemurirea. Creştinismul caută să aducă Impărăţia pe pământ, să dăruiască pace lumii, să infrăţească popoarele şi să le dăruiască fericirea. Acestea sunt principiile Crestinismului şi acesta este Creştinismul. Pentru caracterul lui înalt , pentru marea lui misiune, pretinde cu austeritate sfinţenia şi desăvârşirea adepţilor lui. Pentru aceasta adepţii următori nu sunt cei care prin cuvânt primesc şi cu fapta contrazic principiile Creştinismului , ci cei care atât prin cuvânt , cât şi cu fapta le imbrăţişează , cei care îşi armonizează şi viaţa , şi moravurile şi obiceiurile cu dumnezeieştile porunci ale Creştinismului. Acest adevăr îl confirmă şi cuvintele Mântuitorului , Care zice: Nu cel ce Îmi zice Mie Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia lui Dumnezeu , ci cel ce face voia Tatălui Meu celui din ceruri.
Creştinismul aşadar nu este numai cunoştinţă, ci şi simţire şi caută să înveţe mai întâi omului cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi apoi să arate imima lui cort sfânt spre locaş Lui. Fiindcă făgăduieşte că Se va sălăşlui în ea şi va umbla prin ea. (Tit 1:16) Pentru acest mare scop cere de la el să Îl urmeze prin lepădare de sine , prin care numai omul... este liber moral şi se desăvârşeşte pe sine şi se pregăteşte dinainte şi sfârşeşte pe calea cea bună a marelui ţel al misiunii crestinismului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu