Mântuitorului Hristos Îi urmăm dacă păzim poruncile Lui şi Îl iubim , fiindcă El Însuşi ne face cunoscut aceasta zicând : Dacă M-aţi iubi, aţi păzi poruncile Mele.Şi iarăşi: Dacă mă iubeşte cineva, cuvântul Meu îl păzeşte... dacă nu Mă iubeşte , cuvintele Mele nu le păzeşte ! Iar Sfântul Evanghelist Ioan în Epistolele lui zice : Şi în aceasta ştim că L+am cunoscut pe El, dacă păzim poruncile Lui. Cel ce zice că l-a cunoscut pe El , dar poruncile Lui nu le păzeşte , mincinos este şi în el adevăr nu se află.Dar cine păzeşte cuvintele Lui , cu adevărat întru acesta dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta cunoaştem că suntem întru El Cel ce spune că petrece întru El dator este, precum Acela, şi el aşa să umble.( Cf.I In 2:3-6)
Întru aceasta să urmăm lui Hristos identificând voinţa noastră cu voinţa Lui, astfel încât lucrători fiind,să lucreze întru noi nu voia noastră ,ci voia lui Dumnezeu, să trăim nu pentru noi , ci să trăiască întru noi Hristos, aşa cum spune şi Pavel despre el însuşi : Nu eu trăiesc , ci Hristos trăieşte întru mine . Şi iarăşi: Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine însuşi şi nimeni nu moare pentru sine, căci dacă trăim , Domnului Trăim, iar dacă murim , Domnului murim. Şi dacă trăim , şi dacă murim , ai Domnului suntem.(Rom.14:7-8) Această urmare este adevărata urmare şi numai aceasta ne face pe noi cu adevărat liberi şi aceasta ne face pe noi fiinţe raţionale şi libere moral.Este necesar aşadar ca duhul nostru să urmeze duhului Domnului, inima noastră să fie lipită de El.(Ps.62:8), iar voinţa noastră să se identifice cu voinţa Domnului. Aşa făcând, vom fi adevăraţii Lui ucenici şi vom umbla neabătut pe calea adevărului şi vom rămâne liberi din punct de vedere moral.Numai aşa făcând ne lepădăm de noi înşine, fiindcă nu este mai mare lepădare de sine decât supunerea voinţei trupului voinţei duhului. Fiindcă cu adevărat aceasta este adevărata răstignire a trupului , care cade neputincios la cea mai mică mişcare a voinţei lui proprii. Întru aceasta trupul biruieşte orice întristare.Aceasta este urmarea pe care o cere de la noi Domnul şi întru aceasta petrecem cu adevărat liberi. Orice altă urmare este înşelare. Se înşală cei ce cugetă că sunt creştini , adică următori ai lui Hristos, doar fiindcă Îi poartă numele sau fiindcă Îi aud poruncile şi le învaţă , dar sunt departe de a se conforma dumnezeieştii voinţe , lepădând păcatul şi supunându-se dumnezeieştii voinţe. Pe creştin îl povăţuieşte Sfântul Ioan Gură de Aur : ,, Nimic nu-i va folosi dogmele drepte , de nu se va îngriji de petrecerea cea spre viaţă,,. Şi Sfântul Apostol Pavel :
Căci nu cei ce aud cele ale legii sunt drepţi înaintea Domnului, ci cei ce fac cele ale legii se vor îndrepta. La fel şi ruda Domnului, Iacov, ne îndeamnă zicând: Faceti - vă dar împlinitori ai cuvântului şi nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. Şi Domnul nostru Iisus Hristos ne învaţă , zicând: Nimeni nu poate sluji la doi domni : căci sau pe unul îl va iubi şi pe altul îl va urî - sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui ; nu puteţi să slujiţi şi lui Dumnezeu , şi lui mamona.
Şi Sfântul Chiril spune:,, Nici un folos nu ne este nouă să fim numiţi cu numele de creştini , afară numai dacă nu vor urma şi faptele , căci este scris: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu