O unificare a vointei, ba chiar a tuturor facultatilor noastre sufletesti izbuteste s-o ajunga abia rugaciunea.
Rugaciunea nu judeca, ci se smereste, aducandu-ne aminte greselile noastre, nu ale lumii. Rugaciunea adevarata cere iertarea lumii, nu osandirea ei. Iar asupra smereniei vrajmasul nu poate nimic.
Postul curateste ochiul, rugaciunea curateste mintea.Aici nu vorbim de rugaciuni care cer lucruri materiale , nici de rugaciuni care da drumul inchipuirii , dupa cum nu vorbim nici de rugaciunea liturgica , ci numai de rugaciunea mintii . Rugaciunea mintii este ,, Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul "
Cu numele lui Iisus spus intai cu gura , apoi cu mintea , patrundem din afara spre inlauntrul nostru catre Iisus, Care la rugaciunea noastra bate razboi cu potrivnicul din ganduri si ne izbaveste de asupririle patimilor.
Rugaciunea mintii sau rugaciunea inimii are temeiul acesta, descoperit de Insusi Iisus ca ,, fara Mine nu puteti face nimic " in privinta izbavirii de patimi , deci in privinta mantuirii.
