DESPRE SMERENIE

... Chiar dacă Domnul l-ar înălța la cer în fiecare zi și i-ar arăta toată slava cerească în care se află EL, și iubirea serafimilor, a heruvimilor și a tuturor sfinților, chiar și atunci, învățat de experiență, sufletul smerit va spune: ,, Tu, Doamne, îmi arăți slava Ta pentru că iubești zidirea Ta, mie însă dă-mi mai degrabă plâns și puterea de a-Ți mulțumi, Ție Ți se cuvine slavă în cer și pe pământ, mie însă mi se cuvine să plâng pentru păcatele mele”. Altfel nu vei păzi harul DUHULUI SFÂNT pe care ți-l dă Domnul după mila Sa.
    Domnului i s-a făcut milă de mine și mi-a dat să înțeleg  că trebuie să plâng toată viața.
Aceasta este calea Domnului. Și iată, acum scriu din milă față de  oamenii care, asemenea mie,
 sunt mândri și din această pricină se chinuie. Scriu ca ei să învețe smerenia și să-și găsească
odihna in Dumnezeu;
    Unii zic că aceasta a fost cândva, de demult, dar că acum toate acestea s-au învechit; dar la DOMNUL, nimic nu trece niciodată, numai noi ne schimbăm, ne facem răi și astfel pierdem harul; dar celui ce cere DOMNUL îi dă toate ( Mt.7,7-8), nu pentru că am merita aceasta, ci pentru că EL este milostiv și ne iubește.
    Scriu aceasta pentru că sufletul meu cunoaște pe DOMNUL.

   Mare lucru bun este a învăța smerenia lui HRISTOS; cu ea viața e ușoară și bucuroasă și toate se fac dragi inimii. Numai celor smeriți li Se arată pe Sine Domnul prin Duhul Sfânt dar, dacă nu ne smerim, nu vom vedea pe Dumnezeu. Smerenia e lumina în care putem vedea LUMINA-DUMNEZEU, după cum se cântă: ,, Întru lumina Ta vom vedea LUMINA” (Ps.35,10).

Domnul m-a învățat să țin mintea în iad și să nu deznădăjduiesc și așa sufletul meu se smerește, dar aceasta nu este încă adevărata smerenie, care e de nedescris. Când sufletul vine la Domnul, se înfricoșază. dar când vede pe Domnul, atunci se bucură nespus de frumusețea slavei Lui, iar iubirea lui Dumnezeu și dulceața Duhului Sfânt îl fac să uite cu desăvârșire pământul.
AȘA ESTE RAIUL DOMNULUI.
 Toți vor fi în iubire și de la smerenia lui HRISTOS toți vor fi bucuroși să-i vadă pe ceilalți mai presus decât ei inșiși. Smerenia lui HRISTOS sălășluiește în cei mici: ei sunt bucuroși că sunt mici. Așa mi-a dat să înțeleg Domnul.

     Rugați-vă pentru mine toți sfinții, ca sufletul meu să învețe smerenia lui HRISTOS;

sufletul meu însetează după ea, dar nu o poate avea și cu lacrimi o caut,
ca un copil mic  ce s-a pierdut de mama lui:

,, Unde ești Tu, Domnul meu?
Te-ai ascuns de sufletul meu și cu lacrimi te caut.
Doamne, dă-mi puterea de a mă smeri înaintea măreției Tale.
Doamne, Ție Ți se cuvine slavă în cer și pe pământ, mie însă, micuței Tale zidiri,
dăruiește-mi smeritul Tău Duh.
Mă rog bunătății Tale, Doamne, privește asupra mea din înălțimea slavei Tale și dă-mi puterea
de a Te slăvi ziua și noaptea, căci sufletul meu s-a îndrăgostit de Tine prin Duhul TĂU Cel Sfânt
și tânjește după Tine și cu lacrimi Te caut.
DOAMNE, DĂ-NE DUHUL SFÂNT;
prin El Te vom slăvi ziua și noaptea, căci dacă trupul nostru e neputincios, Duhul Tău e vioi, El dă sufletului puterea de a Te sluji cu râvnă și întărește mintea în iubirea Ta și o odihnește întru Tine cu o odihnă desăvârșită și nu mai vrea să se gândească la nimic altceva  decât la iubirea Ta.

   Milostive Doamne, duhul meu neputincios nu poate ajunge la Tine, de aceea Te chem ca și regele Avgar: Vino și tămăduiește-mi rănile gândurilor mele păcătoase, și Te voi lăuda ziua și noaptea și Te voi propovădui oamenilor, ca toate noroadele să știe că TU, DOAMNE, ca și odinioară,
săvârșești minuni, ierți păcate, sfințești și dai viață”...
 ( Cuviosul Siluan Athonitul)