DRAGOSTEA

   Dragostea - iată un cuvânt care stârneşte cele mai contradictorii reprezentari !
 Despre dragoste propovăduiesc creştinii şi necreştinii. Despre dragoste vorbesc cei curioşi şi cei care nu împărtăşesc niciun fel de morală. Despre dragoste scriu filosofi şi scriitori , şi, prin acest termen , unii înţeleg una , iar ceilalţi cu totul altceva.
   Oare ce fel de dragoste are în vedere Sfântul Efrem Sirul  în rugăciunea lui ? Oare acel chip al dragostei care umple cu murdărie inima omului de la vârsta pubertăţii până la bătrâneţe şi care nu-i dă lui tihnă nici ziua şi nici noaptea, dacă el nu o îmblânzeşte cu ajutorul lui Dumnezeu? Oare acea ,, dragoste" pe care o descriu romanele şi care se manifestă astăzi cu jurăminte de credinţă, iar mâine ca vicleană necredinţă, astăzi sub chipul protecţiei cavalereşti, iar mâine prin crunte gâlcevi ce ajung până la bătaie şi moarte? Oare acea  
 ,, dragoste" care , adesea întunecând raţiunea , aduce extaze păcătoase timp de o clipă şi este atât de iraţională , încât, fără jenă şi teamă , calcă în picioare sfintele legiuiri ale cununiei ca să se transforme după aceasta într-o profundă decepţie, iar la sufletele cele mai sensibile, în mustrări insuportabile de conştiinţă şi într-o pierdere deplină a liniştii sufleteşti?
   Nu se poate ca rugăciunea Sfântului Efrem să înveţe pe creştin să se roage pentru o astfel de ,, dragoste" , a cărei răscolire l-ar face călcător de jurăminte şi ticălos , fără curăţie şi lipsit de răbdare , nervos şi agitat , mânios si chiar plin de răutate, demonică în nereuşitele lui înclinaţii spre împlinirea patimilor trupeşti şi care , în chip neaşteptat , îl pătează cu o părută desfătare când i se dă prilejul în împlinirea aceasta. Această
,, dragoste" ce caută nelegiuite desfătări , desfătări în afara nunţii, este condamnabilă. Ea se joacă cu inimile oamenilor tot astfel cum vântul se joacă cu valurile mării.Ea îl schimbă pe om, şi chiar în scurtă vreme, din zgârcit în amabil, din plin de răutate în binevoitor, din răutăcios în tandru,ca să-l înece ziua următoare încă şi mai adânc în noroiul patimilor lui de mai înainte. Această ,, dragoste" îl ănvaţă pe cel care iubeşte la răbdare, însă numai în chip prefăcut, pentru că, mai apoi, omul se arată întru totul nerăbdător.Ea inspiră nu jertfelnicia cea adevărată,ci falsa  jertfelnicie, ce se vede din faptul că aceasta se schimbă îndată într-o cruzime neaşteptată.
Această  ,, dragoste" trupească , legată cu atâtea manifestări nelegiuite , vatămă pe om. Ea este o ură plină de poftă , gata să calce în picioare , pentru desfrânarea sa, sfinţenia nunţii.Adevăratele ei nume sunt nu
 ,, dragoste " ci dragoste de sine, egoism, desfrâu,destrăbălare,iubire de plăcere, curvie, preacurvie,gelozie şi chiar ură. A numi toate acestea ,,dragoste " ar fi adâncă neînţelepciune. Dragostea în hotarele nunţii este unica legătură trupească binecuvântată de Dumnezeu. Numai ea poate fi numită dragoste. La un singur lucru trebuie să luăm aminte doar, că deasupra acestei binecuvântate de Dumnezeu iubiri între soţi există încă un chip al dragostei , încă şi mai înalt - DRAGOSTEA DUHOVNICEASCĂ , fără de care şi cea mai curată dragoste a celor căsătoriţi nu va putea fi trainică. Pentru ce oare multe dintre căsătoriile , începute cu apropiere sufletescă sinceră , se destramă îndată?  Pentru că soţilor le lipseşte năzuinţa de a se apropia şi duhovniceşte.
   Dragostea duhovnicească e trebuincioasă fiecărui creştin .Pentru aceasta e de trebuinşă ca fiecare să se roage.Anume pe ea a avut-o în vedere Sfântul Efrem Sirul când ne învaţă să spunem în rugăciune : Duhul dragostei dă-mi-l mie , Doamne!

RUGĂCIUNEA

   Pentru aceasta s-a spus : „ Privegheați și vă rugați ca să nu cădeți în ispită” ( Matei 26,41) sau altfel spus, pentru a nu fi lipsiți de DUHUL lui DUMNEZEU, căci privegherea și rugăciunea ne dă harul SĂU.
   Desigur că toate faptele bune făcute în numele lui Hristos ne oferă harul Sfântului Duh, dar mai mult decât toate , rugăciunea, care este mereu la dispoziția noastră. Tu ai avea, de pildă, dorința de a merge la biserică, dar ea este departe sau slujba s-a terminat; ai dorința de a face milostenie , dar nu-ți iese nici un sărac în cale sau n-ai bani; ai vrea să rămâi în feciorie , dar n-ai suficientă putere, din cauza constituției fizice sau a ispitelor vrajmașului cărora nu le poate face față sărmana slăbiciune omenească; ai vrea să faci o altă faptă bună în numele lui Hristos , dar n-ai putere sau n-ai o ocazie potrivită. Numai rugăciunea nu este împiedicată de nimic: oricine și oricând are posibilitatea de a se ruga, bogatul și săracul, dregătorul și omul de rând, cel puternic și cel slab, sănătosul și bolnavul, dreptul și păcătosul.
   Putem vedea puterea rugăciunii, chiar a omului păcătos dar cu inimă sinceră, din următoarea pildă dată de Sfânta Tradiție: „ O mamă nenorocită își pierde unicul fiu, iar o mare păcătoasă, la cererea ei, văzând-o disperată, cutează să strige către Dumnezeu:  Nu pentru mine, ticăloasa, ci pentru lacrimile acestei biete mame ce-și plânge copilul și care are credință tare în mila și atotputernicia Ta, înviază-l Doamne!” . Iar Domnul l-a înviat.
   Aceasta este, puterea rugăciunii! Mai mult ca orice lucru, ea ne dăruiește harul SFÂNTULUI DUH 
și mai mult decât oricare alt mijloc, ea este la îndemâna tuturor.
 Fericiți vom fi dacă Dumnezeu ne va găsi priveghind și în plenitudinea darurilor Sfântului Său Duh. Atunci vom spera că-L vom întâmpina pe nori pe Domnul Hristos, venind îmbrăcat cu putere și cu slavă multă pentru a judeca viii și morții și pentru a răsplăti fiecăruia după faptele sale.
                                                                  ( Sfântul Serafim de Sarov-Scopul Vieții Creștine)

CARE SUNT FOLOASELE RUGĂCIUNII ?

   Prin rugăciune se poate dobândi de la Dumnezeu orice dar. Dumnezeu însă nu îndeplinește întotdeauna și numaidecât rugăciunile noastre.
   Fericitul Augustin ne spune că rugăciunea este „ Cheia vistieriei darurilor dumnezeiești” , încât de la Dumnezeu poți dobândi orice lucru bun prin rugăciune. Însuși Mântuitorul făgăduiește acest lucru, când zice: și toate câte veți cere ,rugându-vă cu credință , veți primi (Matei 21) Și iarăși : Cereți și se va da vouă (Matei 7). Așadar, când ne aflăm în strâmtorare, să alergăm la sprijinul lui Dumnezeu, căci EL ne va ajuta , așa cum a ajutat și pe Sfinții  Apostoli în timpul furtunii ( Luca 8,24). De aceea, cel ce se îndărătnicește și nu vrea să roage pe Dumnezeu în primejdie, nu are drept să se plângă.
   Dumnezeu nu împlinește întotdeauna și numaidecât rugăciunea noastră. Monica, mama Fericitului Augustin, s-a rugat optsprezece ani la Dumnezeu pentru întoarcerea fiului ei la Hristos. Dumnezeu Se lasă de multe ori rugat, pentru ca rugăciunea noastră să fie făcută cu tot dinadinsul, dându-ne prilej să cinstim după cuviință darurile primite. Deci, de voim cu adevărat să ni se împlinească rugăciunea ,să ne rugăm cu atât mai mare stăruință , cu cât Dumnezeu întârzie împlinirea cererii noastre. Așa făcea orbul din Ierihon : cu cât Hristos Se făcea că nu-i  ia rugăciunea în seamă , cu atât el striga mai tare: „ Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă” (Luca 18,38)
   Rugăciuna folosește oare la ceva celui păcătos ?
Prin rugăciune , cel păcătos câștigă iertarea și din păcătos ajunge drept. Tâlharul răstignit împreună cu Hristos numai atât a rugat pe Mântuitorul: „ Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta” (Luca 23,42), și Hristos l-a iertat. Căindu-se, vameșul a rostit numai aceste cinci cuvinte: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului ” și s-a întors îndreptat la casa sa.(Luca 18,13) iar împăratul David , mustrat fiind pentru păcat de către Natan, a grăit :„ Păcătuit-am Domnului ” și Domnul l-a iertat (II Regi 12,13). „ Cel ce se așază la rugăciune pune capăt păcatului ” , zice Fericitul Augustin ; „ iar cel ce pune capăt rugăciunii începe a păcătui”

EVANGHELIA MÂNTUIRII

       Pentru noi păcătoșii nu există nimic mai plăcut, mai drag și mai dulce decât EVANGHELIA.
Păcătoșilor conștienți de starea lor Evanghelia le e mai dragă decât pâinea celor înfometați, apa celor însetați și libertatea celor închiși.
,, Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut ,,(LUCA 19,10), acesta este cel mai mângâietor cuvânt din Evanghelie. Cine este acest,, Fiu al Omului,, ? Este Fiul lui Dumnezeu Care ne-a fost trimis de către Tatăl Său ceresc. De dragul nostru a voit să se numească ,, Fiul Omului ,,.
De ce a venit pe pământ?  Ca să ne găsească și să ne mântuiască pe noi care eram pierduți și să ne ia în veșnica Sa împărăție. Ce-ar putea fi mai plăcut și mai de dorit nouă nefericiților?
     Dar mai bine să cercetăm ce este Evanghelia , ce ne cere și cui grăiește.
     Evanghelia este , așa cum însuși acest cuvânt spune, vestea cea bună. Îl vestește întregii omeniri pe HRISTOS ca Mântuitor al lumii , Care a venit să-l caute și să-l mântuiască pe cel pierdut. Ascultați ,toți păcătoșii pierduți! Ascultați glasul voios al Evangheliei, ce ne strigă : ,, Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut,,.
      Cumplit lucru să se afle careva ,, în păcate,, înaintea lui Dumnezeu , când Evanghelia  ne încredințează că păcatele noastre iertate ne sunt datorită numelui lui Hristos și că Hristos este îndreptățirea noastră înaintea lui Dumnezeu.
     Cumplit este să ne atragem mânia lui Dumnezeu când Evanghelia propovăduiește că Hristos ne-a împăcat cu Dumnezeu .,, Și venind , a binevestit pace vouă celor de departe și celor de aproape ,, (Efeseni 2,17).
     Cumplit ne este ,, blestemul legii ,, de vreme ce toți suntem păcătoși , iar acest blestem atrage asupra fiecărui păcătos pedeapsa vremelnică dar și pe cea veșnică.Însă Evanghelia ne încredințează că ,, Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii , făcându-se pentru noi blestem,, (Galateni 3,13).
     Cumplită este moartea pentru neamul omenesc. Însă Evanghelia propovăduiește că HRISTOS este învierea noastră și viața.
     Cumplite sunt iadul și gheena. Evanghelia propovăduieste însă că Hristos ne-a eliberat din iad și din dureri.
     Ne este greu să fim despărțiți de Dumnezeu și de veșnica Sa împărăție. Însă Evanghelia ne încredințează că vom fi mereu împreună cu Domnul  nostru în veșnică împărăția Sa.
     Acesta este, preadulcele glas al Evangheliei : ,, Gustați și vedeți că bun este Domnul ,, (Psalmul 33,8). ,, Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în EL să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea , ci ca lumea să se mântuiască , prin El.
     Cel care crede în EL nu este judecat,, ( Ioan 3,16-18)

PSALMUL 50

    Miluiește-mă, Doamne, după mare mila Ta,

Și după îndurările Tale șterge fărădelegea mea.

De fărădelegea mea mă spală

Și din mocirla păcatelor mă scoală,

Că eu îmi cunosc toată fărădelegea

Și păcatul meu e înaintea mea pururea.

Ție Unuia, Doamne, eu am greșit

Și ce este rău  înaintea Ta am făcut,

Că întru cuvintele Tale Te vei îndrepta

Și tu vei birui când mă vei judeca.

Că întru fărădelegi m-am zămislit

Și în păcate mama mea m-a născut.

Că Tu adevărul mult îl iubești

Și cu ascunsurile Tale mă înțelepțești.

Stropi-mă-vei cu isopul milei și mă vei curăți,

Spăla-mă-vei cu lacrimi și mai alb decât omătul voi fi.

Auzul meu îl vei umple de bucurie

Când oasele cele smerite se vor scula cu veselie.

Întoarce,Doamne,fața Ta de către ale mele păcate

Și fărădelegile făcute de mine ștege-mi-le toate.

Inimă curată în mine ,Dumnezeule, zidește

Și cu duh drept înlăuntrul meu îl înnoiește.

Nu mă lepăda,Doamne,de la fața Ta,

Și Duhul Tău Cel Sfânt de la mine nu-L lua.

Fii mie, Doamne, bucurie și Mântuitor

Și mă întărește cu Duhul cel stăpânitor.

Atunci pe cei fărădelege îi voi învăța

Și necredincioșii la Tine se vor înturna.

Dumnezeule, de sângiuri mă izbăvește,

Ca limba mea să se bucure când Te slăvește,

Doamne, deschide-mi buzele  cele de țărână,

Ca să pot lăuda dumnezeiasca ta mână.

Ți-aș fi dat jertfe, dacă mila Ta voiește,

Dar ardere de tot  mila Ta nu mai primește,

Că jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit

Și Dumnezeu nu urgisește pe omul smerit.

Fă bine Bisericii, Doamne al nostru Dumnezeu,

Ca în zidurile ei să fiu o cărămidă și eu.

Atuncea jerfa dreptății bine primită va fi,

Atunci mucenicii și toți sfinții prinos

de bună mireasmă vor mirosi.

Atunci se vor aduce pe Altarul Tău

Toți sfinții și creștinii ce au crezut în Dumnezeu.

( Ieroschimonah Paisie Olaru)

CELE MAI FRUMOASE RUGACIUNI

Iisuse,Fiul lui Dumnezeu,Mantuitorul si Innoitorul lumii invechite de rautatea pacatului!
Innoieste-ma pe mine cu harul Duhului Tau Facator de viata.
Da-mi minte ca sa pricep puterea mantuitoarei Tale veniri.
Da-mi inima ca sa Te iubesc pe Tine,Iubirea cea Vesnica,Mangaierea si Bucuria Sfintilor.
Da-mi ochi ca sa vad neicetat patimile Tale.
Da-mi urechi ca sa aud sfantul Tau cuvant.
Da-mi gura ca sa graiesc cele placute Tie, de folos mie si aproapelui.
Da-mi picioare ca sa umblu pe cararea poruncilor Tale, si ia de la mine,
rogu-ma , tot ce-i al meu, daruieste-mi ceea ce-i al Tau; ia cele vechi si da-mi numai cele noi,
ca Tu esti Cel ce faci toate si fara Tine nimic nu putem face, ca binecuvantat esti in veci.Amin.

                HRISTOS CHEAMA LA SINE SUFLETUL PACATOS

De ce M-ai parasit, omule?
De ce Mi-ai intors spatele Mie, Celui Iubit?
De ce te-ai lipit din nou de vrajmasul Meu?
Adu-ti aminte ca pentru tine M-am pogorat din cer.
Adu-ti aminte ca pentru tine M-am facut trup.
Adu-ti aminte ca pentru tine M-am nascut din Fecioara.
Adu-ti aminte ca pentru tine am fost Prunc.
Adu-ti aminte ca pentru tine M-am smerit.
Adu-ti aminte ca pentru tine am saracit.
Adu-ti aminte ca pentru tine am vietuit pe pamant.
Adu-ti aminte ca pentru tine am rabdat prigoana.
Adu-ti aminte ca pentru tine am primit vorbire de rau, defaimare,batjocura,necinstire,rani,scuipari,palmuiri,patimiri de ocara,silnice.
Adu-ti aminte ca pentru tine cu cei fara de lege am fost socotit(Lc.22,37)
Adu-ti aminte ca pentru tine am murit cu moarte de  ocara.
Adu-ti aminte ca pentru tine am fost ingropat.
M-am pogorat din cer , ca sa te inalt pe tine la cer.
M-am smerit, ca sa te inalt.
Am saracit, ca sa te imbogatesc.
Am primit necinstire, ca sa te proslavesc.
Am fost ranit, ca sa te vindec.
Am murit, ca sa iti dau viata.
Tu ai pacatuit,iar Eu am luat pacatul asupra Mea.
Tu esti vinovat , iar Eu am primit pedeapsa.
Tu esti dator, iar Eu am platit datoria ta.
Tu ai fost osandit la moarte, iar Eu am murit pentru tine.
La aceasta m-au manat insa dragostea Mea,milostivirea Mea.Nu am putut rabda ca tu sa patimesti in felul acesta.
Oare nesocotesti dragostea Mea?
In loc de dragoste, Imi platesti cu ura.
In loc sa Ma iubesti pe Mine, iubesti pacatul.
In loc sa Imi slujesti Mie , tu slujesti patimilor.
Dar ce ai gasit tu in Mine care sa fie vrednic de dezgust?
De ce nu vrei sa vii la Mine?
Vrei bunatati?Toate bunatatile la Mine sunt.
Vrei fericire? Toata fericirea la Mine este.
Vrei frumusete? Cine e mai frumos ca Mine?
Vrei noblete? Cine este mai nobil decat Fiul lui Dumnezeu si al Fecioarei?
Inaltime vrei? Cine e mai inalt decat Imparatul cerurilor?
Slava vrei? Cine e mai proslavit decat Mine?
Bogatie vrei? Toata bogatia la Mine este.
Intelepciune vrei? Eu sunt Intelepciunea lui Dumnezeu.
Prietenie vrei? Cine este mai vrednic de dragoste si cine are mai multa dragoste decat Mine,
Care Mi-am pus sufletul pentru toti?
Ajutor cauti? Cine va ajuta, afara de Mine?
Doctori cauti? Cine va vindeca afara de Mine?
Veselie cauti? Cine va veseli , afara de Mine?
Mangaiere in intristare cauti?Cine va mangaia, afara de Mine?
Tihna cauti ? La Mine vei dobandi tihna pentru sufletul tau.
Pace cauti? Eu sunt pacea sufletului.
Viata cauti? La Mine este izvorul vietii.
Lumina cauti ? Eu sunt Lumina lumii.
Adevar cauti? Eu sunt Adevarul.
Calea cauti? Eu sunt Calea.
Calauza spre Cer cauti? Eu sunt calauza cea credincioasa.
Asadar, de ce nu vrei sa vii la Mine ?
Nu indraznesti sa te apropii? Dar  de cine e mai lesne sa te apropii?
Te sfiesti sa ceri ? Dar cine a cerut vreodata cu credinta si nu i-am dat?
Pacatele nu te lasa ? Eu pentru pacatosi am murit.
Te tulbura multimea gresalelor?
Milostivirea Mea este si mai multa.
Veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.


                    SUSPINARILE SUFLETULUI PACATOS CATRE HRISTOS,
                                              FIUL LUI DUMNEZEU

Scoate din temnita sufletul meu, ca sa se marturiseasca numelui Tau.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!
Trage-ma , ca sa vin la Tine.
In temnita sunt inchis, Doamne, si intunericul ma inconjoara;legat sunt cu multe lanturi de fier, si nu am parte de usurare.Rupe legaturile mele, ca sa fiu slobod. Destrama intunericul, ca sa vad lumina Ta.
Scoate-ma din temnita, ca sa vin la Tine.
Da-mi urechi ca sa Te aud.Da-mi ochi ca sa te vad.Da-mi gust ca sa Te gust.Da-mi miros ca sa simt buna Ta mireasma. Da-mi picioare ca sa vin la Tine.Da-mi gura ca sa vorbesc despre Tine.
Da-mi inima ca sa ma tem de Tine si sa Te iubesc.
Povatuieste-ma ,Doamne, pe calea Ta, si voi umbla intru adevarul Tau ( Ps.85,10),
ca Tu esti Calea si Adevarul si Viata (In 14,6).
Ia de la mine ceea ce e al meu si da-mi vointa de a face buna voia Ta.
Ia ceea ce este vechi si da-mi ceea ce este nou.
Ia-mi inima de piatra si da-mi inima de carne ( v.Iez.11,19), care sa Te iubeasca, sa Te cinsteasca, sa te urmeze.
Da-mi ochi ca sa vad dragostea Ta.
Da-mi ochi ca sa vad smerenia Ta si sa urmez ei.
Da-mi ochi ca sa vad blandetea si rabdarea Ta si sa urmez ei.
Spune un cuvant, si totul se va implini , caci cuvantul Tau este fapta.
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! (Mc.9,24)
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!
Fii sufletului meu mancare si bautara.
Fii izvor sufletului meu insetat.
Fii lumina sufletului meu intunecat.
Fii mangaiere in necazul meu.
Fii veselie in mahnirea mea.
Fii izbavire impotriva robirii mele.
Fii pace si tihna impotriva relei mele constiinte.
Fii intelepciune impotriva nebuniei mele.
Fii mijlocitor impotriva celor ce ma clevetesc.
Fii indreptatire impotriva pacatelor mele.
Fii sfintire impotriva necuratiei mele.
Fii biruinta impotriva neprietenilor mei.
Fii pavaza impotriva prigonitorilor mei.
Fii mijlocitor pentru mine impotriva maniei lui Dumnezeu.
Fii jertfa pentru pacatele mele.
Fii intarire in slabiciunea mea.
Fii viata impotriva mortii mele .
Fii sfat impotriva nedumeririi mele.
Fii putere impotriva neputintei mele.
Fii pentru mine, orfanul, Parinte vesnic.
Fii judecator impotriva celor ce ma necajesc.
Fii imparat impotriva imparatiei diavolesti.
Fii calauza in calea mea.
Fii aparator in ceasul mortii mele.
Fii acoperitor dupa moartea mea.
Fii viata vesnica dupa invierea mea.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!
Da slava numelui Tau,iar mie mantuirea cea vesnica.
Nu noua, Doamne, nu noua, ci numelui Tau se cuvine slava.Amin!

    Doamne, daca voiesti, poti sa ma curatesti ( leprosul catre Hristos)
Hristos: Voiesc, curateste-te - si indata s-a curatit lepra lui(Mt.8,2-3)
   Doamne , sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit( sutasul din Capernaum catre Hristos).
Iisus catre el: venind, il voi vindeca- dar sutasul , raspunzand I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea.
Hristos: mergi, fie tie dupa credinta ta! ( Mt.8,6,8,13)
    Doamne, mantuieste-ne , ca pierim! (ucenicii ce patimeau pe mare catre Hristos).Atunci, sculandu-Se, a certat vanturile si marea si s-a facut liniste deplina(Mt.8,25-26).
    Indrazneste, fiule, iertate sunt pacatele tale! (Hristos catre slabanogul care zacea pe pat).Scoala-te,ia patul tau si mergi la casa ta-si sculandu-se, s-a dus la casa sa ( Mt.9,2,6-7)
   Nu cei sanatosi au trebuita de doctor, ci cei bolnavi. Mergand, invatati ce inseamna:,,Mila voiesc, iar nu jertfa'', ca n-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta (Os.6;Mt.9,12-13).
   Iar Iisus, intorcandu-Se si vazand-o, i-a zis: ,, Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit! - si s-a tamaduit femeia din ceasul acela (Hristos catre femeia cu curgere de sange ce s-a atins de marginea hainei Lui ) (Mt.9,22).
   Miluieste-ne , Iisuse , fiul lui David! ( cei doi orbi catre Hristos)
Hristos catre ei: dupa credinta voastra sa fie voua! - si s-au deschis ochi lor ( Mt.9,27,29-30).
   Vazand vantul puternic (Apostolul Petru, care umbla pe ape), s-a temut si, incepand sa se scufunde, a strigat,zicand: ,, Doamne, scapa-ne !''  Iisus, intinzand indata mana, l-a apucat si a zis:,,Putin credinciosule , pentru ce te indoiesti?''(Mt.14,30-31).
   Si iata, o femeie cananeanca, din tinuturile acelea iesind(ale Tirului si Sidonului) , striga :
,, Miluieste-ma , Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de drac.'' si asa mai departe.
Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand :,, Doamne, ajuta-ma!''... Ea a zis: ,, Da , Doamne, insa si cainii mananca din faramiturile care cad de la masa stapanilor lor.'' Atunci, raspunzand, Iisus a zis : 
,, O, femeie, mare este credinta ta; fie tie precum voiesti''(Mt.15,22,25,27-28)
Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui Dumnezeu : sufletul meu rau este chinuit de drac.Doamne, ajuta-ma!
Da-mi sa ma satur si eu ,ca un caine,din farimiturile care cad de la masa robilor Tai.
   Miluieste-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! ( cei doi orbi catre Hristos). Dar multimea ii certa sa taca; ei insa si mai tare strigau, zicand:,,Miluieste-ne, pe noi, Doamne,Fiul lui David!''...
Si facandu-I-se mila, Iisus S-a atins de ochii lor, si indata au vazut si au urmat Lui(Mt.20,30-31,
33-34) .
   Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui Dumnezeu! Milostiveste-ma, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Sa se deschida ochii mei, ca sa vad lumina Ta si sa urmez TIE.
   Iisus i-a zis ( tatalui al carui fiu se indracea): ,, Daca poti crede,toate sunt cu putinta celui ce crede".
Si indata strigand tatal copilului, a zis cu lacrimi: ,, Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele! " Iar Iisus, vazand ca multimea da navala, a certat duhul cel necurat, zicandu-i: ,, Duh mut si surd, Eu iti poruncesc: Iesi din el si sa nu mai intri in el!'' (Mc.9,23-25).
   Invatatorule Bune, Fiul lui Dumnezeu! Am adus la Tine sufletul meu,care are drac. Cred, ajuta necredintei mele; porunceste-i sa iasa si sa nu mai intre, ca toate Tie Ti se supun.
   Vazand-o Domnul, I s-a facut mila de ea si i-a zis: ,, Nu plange ! '' Si apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit.Si a zis: ,, Tinere , tie iti zic, scoala-te! '' Si s-a ridicat mortul si a inceput sa vorbeasca ( despre vaduva din cetatea Nain si despre fiul ei)(Lc.7,13-15).
   De aceea iti zic: ,, Iertate sunt pacatele ei cele multe, caci mult a iubit. Iar cui se iarta putin, putin iubeste." Si i-a zis ei: ,, Iertate iti sunt pacatele !''(Lc.7,47-48).
   Pe care i-a hotarat mai inainte, pe acestia i-a si chemat; si pe care i-a chemat , pe acestia i-a si indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si proslavit ( Rom.8,30)
   Indreptati fiind din credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos(Rom.5,1).
   Credinta fara fapte moarta este(Iac.2,26).
   Avand credinta si cuget bun, pe care unii, lepadandu-le, au cazut din credinta (ITim.1,19).
   Ei spun ca Il cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor se leapada de El(Tit 1,16).
   In Hristos Iisus nici taierea imprejur nu poate ceva, nici netaierea imprejur , ci credinta care este lucratoare prin IUBIRE ( Gal.5,6).
   Laud milostivirea TA, Iubitorule de oameni, si ma inchin bogatiei milostivirii Tale,Stapane, ca vrand sa mantuiesti zidirea Ta, moarte ai purtat,Milostive.Pentru patimile Tale, miluieste-ne pe noi.
  
                         MARTURISIRE SI MULTUMIRE LUI HRISTOS,
                                        FIUL LUI DUMNEZEU,
                                       MANTUITORUL LUMII



       CE VOI RASPLATI DOMNULUI PENTRU TOATE CATE MI-A DAT MIE ?(Ps.115,3).

   Intrucat ai venit in lume , Mantuitorul nostru, pentru toti, si pentru mine ai venit, fiindca si eu sunt unul din acesti toti ; intrucat ai venit in lume sa-i mantuiesti pe cei pacatosi, si pentru mine ai venit, fiindca si eu sunt unul din pacatosi; intrucat ai venit sa-l cauti si sa-l mantuiesti pe cel pierdut, inseamna ca si pentru mine ai venit, fiindca si eu sunt unul din cei pierduti.
   O, DUMNEZEUL MEU, DOAMNE AL MEU si FACATORUL MEU! Ar fi trebuit sa vin la Tine ca un calcator al legii Tale, si sa cad,si sa ma arunc inaintea Ta, si cu smerenie sa cer iertare de la Tine, si sa Te rog,si sa caut la Tine mila. Iata insa ca TU INSUTI ai venit la mine - la mine, robul Tau ticalos si de nici o traba. A venit DOMNUL MEU la mine, la apostatul si vrajmasul Sau; a venit STAPANUL MEU si m-a cercetat cu iubirea Sa de oamnei.
   Asculta, suflete al meu,si ia seama: Dumnezeu a venit la noi,Domnul nostru ne-a cercetat.Pentru mine S-a nascut din Fecioara-Maica,Cela ce S-a nascut din TATAL mai inainte de veci.Pentru mine a fost infasat cu scutece Cel ce acopera cerul cu norii si Se imbraca cu lumina ca si cu o haina.Pentru mine a fost pus in ieslea saraca Cel ce are cerul ca tron si pamantul ca asternut picioarelor Sale. Pentru mine S-a hranit cu lapte de Maica CEL ce da hrana la tot trupul. Pentru mine a fost purtat in brate de maica CEL ce sade pe heruvimi si tine toata faptura.Pentru mine a fost taiat imprejur, dupa Lege,Facatorul Legii. Pentru mine TU,Cel Nevazut, Te-ai aratat si cu oamenii ai vietuit, Dumnezeul meu. Dumnezeul meu S-a asemanat mie, omului, pentru mine si Cuvantul S-a facut trup, si Domnul meu, Domnul slavei, a luat chip de rob pentru mine,si pe pamant a vietuit,si a umblat pe pamant Imparatul cerurilor. S-a ostenit, a facut minuni, cu oamenii a petrecut si a stat de vorba, ca unul dintre robi, Domnul tuturor. A flamanzit si a insetat Cel ce hraneste si adapa tot trupul, a plans Cela ce sterge toata lacrima, S-a indurerat si S-a intristat Mangaietorul tuturor , cu pacatosii a umblat Cela ce Singur e Sfant si Drept, a ostenit Cel Atotputernic, n-a avut unde Sa-si plece capul CELA ce locuieste intru lumina neapropiata.Sarac a fost Datatorul a toata bogatia. Din cetate in cetate si din loc in loc S-a mutat CEL ce pretutindenea este si toate le plineste.Si asa, treizeci si trei de ani si mai bine a vietuit si S-a ostenit pe pamant pentru mine, robul Sau, Fiul lui Dumnezeu, fara a se desparti de sanurile Tatalui. Dar ce ai vazut in mine care sa fie vrednic de ochii Tai, de ai venit in aceasta vale a plangerii sa ma cauti?
   Pastorii cauta oile ratacite, dar spre folosul lor cauta. Oamenii isi cauta bunurile pierdute, insa castig pentru sine cauta; pleaca in tari straine,insa doar ca sa agoniseasca. Imparatii rascumpara robi, dar cu argint si aur, prin trimisi si, in cea mai mare parte, pentru ei insisi. TU insa ce ai gasit in mine, STAPANUL MEU, ce folos, ce castig si ce lucru bun,atunci cand ai venit la mine ca sa ma afli ? Insusi Imparatul cerului si pamantului , nu prin trimisi, Insusi Domnul a venit sa-l afle pe robul Sau si sa il rascumpere - sa il rascumpere nu cu argint si aur, ci cu Scump Sangele Sau! Nimic nu era de vazut in mine , afara de stricaciune, neputinta, ticalosie, neascultare si vrajmasie fata de TINE !
   Mare lucru ar fi fost si cand ai fi venit sa ma cauti daca as fi pierit fara voia mea, fiind rapit de la Tine si robit de vrajmasul meu in chip silnic - dar iata ce lucru de neinteles : sunt apostat de bunavoie , apostat si vrajmas al Tau! Ma rusinez pana si sa vorbesc de asta, insa acesta e adevarul: m-am departat de Tine si am plecat singur dupa vrajmasul Tau. Am intrat in sfat cu el si am vrut sa rapesc cinstea Ta cea dumnezeiasca. Dumnezeu am voit sa fiu eu , zidirea Ta, nefiind multumit cu aceea ca m-ai cinstit, mai mult decat pe celelalte fapturi ale Tale - cu suflet intelegator si cu chipul Tau cel dumnezeiesc m-ai cinstit pe mine . Putina mi s-a parut aceasta cinste atat de mare. Dumnezeu am voit sa fiu, si astfel Te-am necinstit pe Tine, Cela ce m-ai cinstit,Stapanul meu .Foarte am jignit si am maniat nesfarsita marirea Ta, si ca un vrajmas al Tau m-am facut. Iata acum sunt inaintea Ta eu, de dragul caruia ai venit!
   Si totusi, fara sa afli nimic in mine, doar pentru mantuirea mea si folosul meu , ai venit sa ma cauti. Nenorocirea mea si pierzarea mea au fost pentru Tine pierdere, iar mantuirea mea a fost pentru Tine castig. Tu ai socotit a fi paguba pentru tine faptul ca am pierit, iar mantuirea si fericirea mea le-ai socotit drept agonisita.Nu a rabdat bunatatea TA sa ma vada in pierzare, si Te-a induplecat pe Tine,Nebiruitul,sa Te pogori la mine si sa ma afli: nici sol, nici inger, ci  INSUTI, DOAMNE, ai venit la mine,fiindca eu nu am fost in stare sa vin la TINE. A trebuit sa iasa pastorul,sa se osteneasca si sa caute oaia cea ratacita in munti.
   M-ai cercetat cu iubirea Ta de oameni, Doamne al meu!
   M-ai cautat fara vreun castig, Pastorul meu!
   M-ai iubit fara sa ai folos, Dumnezeul meu!
   Fiindca aceasta e iubirea adevarata : sa iubesti fara vreun castig si sa faci bine fara sa tragi nadejde in rasplatire.
   Tu m-ai iubit atat de mult, incat ai venit sa ma mantuiesti neurmarind castig.
   Cat de mari sunt bunatatea si iubirea Ta de oameni, Fiule al lui Dumnezeu si Fiule al Pururea-Fecioarei!
   Cat de fericiti suntem, ca pentru noi , oamenii cei saraci si ticalosi,  Domnul si Imparatul nostru a venit si a vietuit impreuna cu noi!
   Dumnezeu S-a facut asemenea oamenilor si a venit la noi pentru noi!
   Fericit este pantecele care Te-a purtat si sanii la care ai supt, Fiule al lui Dumnezeu!
   Fericite sunt scutecele cu care ai fost infasat!
   Fericita este ieslea in care ai fost pus!
   Fericite sunt mainile ce L-au purtat pe Pruncul Care este Cel mai inainte de veci Dumnezeul nostru!
   Fericite sunt hainele cu care S-a imbracat Dumnezeu intrupat,Cela ce se imbraca cu lumina ca si cu o haina!
   Fericiti sunt ochii ce Te-au vazut,si urchile ce Te-au auzit, si mainile ce Te-au pipait,Cuvinte Viu si Datator de viata! 
   Fericita este vremea in care Tu , Imparatul Ceresc, Te-ai aratat pe pamant!
   Dar cu mult mai fericiti sunt cei ce Te vad nu umbland pe pamant, ci sezand de-a drepata Tatalui , Iisus - credinciosii Tai, care, fara a Te fi vazut, cred si se bucura cu bucurie negraita si preaslavita.
   Invredniceste-ma acum sa Te vad cu credinta si sa Te cinstesc cu dragoste, iar dincolo sa Te vad fata catre fata!

IMNUL ACATIST AL MAICII DOMNULUI

                   Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Rarau

Imnul Acatist la ,, Rugul Aprins'' al Maicii Domnului concentreaza in stihurile sale dorul sfasietor al omului dupa Dumnezeu, intalnirea in darul dragostei Dumnezeiesti a celor doua inimi, a lui Dumnezeu si a omului, inca din aceasta lume, ca o pregatire tainica a Imparatiei Cerurilor.


Condacul I

Cine este Aceasta, ca zorile de luminoasă si curată?
E Impărăteasa rugăciunii, e rugăciunea intrupată.
Stăpâna Lumii si Doamnă a diminetii.
Logodnica Mangaietorului, preschimbător al vietii!
Spre tine noi alergăm, arsi, mistuiti de dor!
Ia-ne si pe noi părtasi ai Sfântului Munte Tabor.
Si fă-ne si nouă
umbră si rouă
tu adumbrirea
de dar,
sa-si afle si firea noastră innoirea
din zămislirea
de har.
Ca să-ti strigăm cu toată făptura,
intr-o deplină inchinăciune.
Bucură-te Mireasă, Urzitoare de nesfârsită rugăciune!

Icosul I

Fecioară a neinseratului Veac,
Sfânta Maică a Luminii!
Ascultă-ne si pre noi cei din păcat,
nevrednicii fiii ai tinii!
Prea blandă, bună,Prea Sfânta
Fecioară!
Cheia Domnului Iisus!
Dezleagă-ne blestemul ce ne-nzăvoară,
deschide-ne calea de sus,
ca din aprinsa descoperire,
arcana Doritului Mire
si noi să putem cânta
asa cum Moise dezlegat de sanda
cu fata in vapaie de rug
fierbinte de har tie iti striga
unele ca acestea in amurg:
Bucură-te Tulpina de lumina a
rugului nemistuit!
Bucură-te , Roua crestină prin
care Dumnezeu s-a ivit!
Bucură-te , Inel al unui foc ce-i mai presus de cer!
Bucură-te lacrimă care topesti
tot lăuntricul ger!
Bucură-te Toiag cu floare intru
a inimii calatorie!
Bucură-te Fir de răcoare izvorât in launtrica pustie!
Bucură-te Pecete de jar până in
suflet pătrunsă!
Bucura-te, Zapadă a mintii de
nici o patimă ajunsă!
Bucură-te , Măsura a opta a Impărătiei din noi!
Bucură-te, Invătătura scoasă din
bucuria de apoi!
Bucură-te , Uimire sărutată de duhovnicească minune!
Bucură-te, Mireasă, Urzitoare
de nesfârsită rugăciune!

Condacul al II- lea

Cum să ne aflăm odihnă de la gânduri?
Maică Fecioară! Preasfântă Fecioară!
Cum să ne rupem de-ale patimilor rânduri,
ispitele pre înmulţite ce ne înfăşoară?
Dă-ne tu ştiinţa de tine râvnită,
Măiestria cea bună
a-nduhovnicirii,
cu ea să biruim firea robită
până în adâncul despătimirii
şi furaţi de ,, Rugă cu strigarea luminoasă"
să putem şi noi ridica,
dintr-o laudă întreagă şi nemincinoasă,
un psaltic şi adevărat:ALILUIA!

Icosul al II-lea

Aprinsă floare a necovârşitei văpăi,
de Dumnezeu Nascătoare!
Tu chip al păcii văzut în foc
într-un ocol nemăsurata de răcoare!
Vino spre noi, ajută-ne să aflăm,
sub blânda ta îndrumare,
răsuflul cel larg al odihnitului zbor din pieptul Porumbiţei de argint,
pe care şi Împăratul Prooroc o vedea
peste culmile Vasanului plutind:
Şi laolaltă vom cânta
cu îngerescul sobor
şi cerescul cor,
vom alătura
o podobie ca aceasta cu stihuri aşa:
Bucură-te, salt isihast, cu zbor de binecuvântare!
Bucură-te suflet odihnit sub cuvioasa răsuflare!
Bucură-te, roată avântată a Porumbelului de Duh!
Bucură-te , pace aşezată în cugetatul văzduh!
Bucură-te, Zare arcuită cu heruvimice aripe!
Bucură-te, Vecie oprită în încăperea unei clipe!
Bucură-te, Vâslă uriasă întru Suişul cela ales!
Bucură-te , a Cerului Sorbire, cu subţiratic înţeles!
Bucură-te, susur de tăcere, cu lunecări de apă vie!
Bucură-te, roată iscusită, crescută de Filocalie!
Bucură-te , Măiestrită aflare a tâlcului de închinăciune!
Bucură-te , Mireasă,Urzitoare de nesfârşită rugăciune!

BUCURIA SFÂNTULUI SERAFIM DE LA SAROV

Cuviosul Serafim de Sarov s-a nascut în anul 1759, în Rusia şi s-a săvârşit în ziua de 2 ianuarie 1833, stând în genunchi la rugaciune în faţa Icoanei Maicii Domnului, pe care o numea ,, BUCURIA TUTUROR BUCURIILOR".

                               
                              LACRIMI LA ICOANA SFÂNTULUI SERAFIM

Cuvioase Serafime!                    Îmblânzeşte iarăşi URS-ul

Îngerule pământesc,                   Revărsându-i darul tău

Caută din înălţime                      Şi pe neamul tău sloboade

Spre acei ce pătimesc!               Din robia celui rău!

Vezi-ţi neamul tău cum geme,     Din Sarovul cel din ceruri

Asuprit de cei tirani,                   Toarnă din al tău izvor

Şi cum sufăr pribegie                  Apa sfântă a Credinţei

Mulţi din fii tăi orfani!                 Peste cei de la ,,Zatvor"!

La Sarov şi Diveeva              Pe sărmanele albine

Nu mai este astăzi drum,        Răzleţite de sobor

Întunericul domneşte             Luminează-le spre bine

În poiana ta acum!                Să-şi cunoască matca lor!

Iară bietele orfane,                  Bucuria Ta, Părinte,

Ca albinele de urs,                  Dăruişte-ne-o din cer

Au fugit prin ţări străine           Şi cu dragoste fierbinte

Şi izvorul n-a mai curs!            Să-l întorci pe cel,, Stingher"...

,, Fiarele cuvântătoare"            Iar pe cei ce sunt în chinuri,

Au stricat grădina ta,               Cuvioase Serafim,

Iar din apa ta , bolnavii            Dă-le ca să vadă slava

Nu mai pot acum să bea!        Noului Ierusalim!

                                                                       Pe păstor îl întăreşte
                                                                      Cu sfinţitul lui ,, Sobor",
                                                                       Să lucreze mântuirea
                                                                         Necăjitului popor!

                                                                      Şi precum izvor de pace
                                                                       Pe pământ te-ai arătat                     
                                                                      Pentru pacea lumii astăzi
                                                                         Roagă-te neîncetat!

                                                     Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul

TROPARUL SFÂNTULUI VASILE CEL MARE

Al păstorilor fluier Dumnezeiesc
Şi canonul cinului îngeresc
Pe pământ te-ai arătat
Iar acum te veseleşti
Cu cerescul Impărat
Vasile Preasfinţite,
A lumii luminător
Şi slava Ierarhilor.

TU, OMULE, AI MARI RĂSPUNDERI

O, omule, ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume,

De tot ce spui,prin scris sau grai,

De pilda ce la alţii dai,

Căci ea mereu spre iad sau rai,

Pe mulţi o să-i îndrume!

Ce grijă trebuie să pui

În a ta viaţă toată,

Căci gândul care-l scrii sau spui,

S-a dus pe veci... nu-l mai aduni,

Dar vei culege roada lui

Ori viu, ori mort... odată!

Ai spus o vorbă, vorba ta

Mergând din gură-n gură,

Va-nveseli , sau va-ntrista,

Va curăţi , sau va-ntina,

Rodind sămânţa pusă-n ea

De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt;cuvântul scris

Este un leac sau e otravă,

Tu vei muri, dar tot ce-ai scris

Rămâne-n urmă , drum deschis

Spre înălţare, sau abis,

Spre-ocară, sau spre slavă.

Ai scris un cântec, versul tău

Rămâne după tine:

Îndemn spre bine sau spre rău,

Spre curăţire sau desfrâu

Lăsând în urmă rodul tău

De har, sau de ruşine.

Arăţi o cale,calea ta

În urma ta nu piere,

E cale bună, sau e rea?

Va prăbuşi, sau va-nalţa,

Vor merge suflete pe ea

Spre har, sau spre durere?!

Trăieşti o viaţă, viaţa ta

E una, numai una.

Oricum ţi-ar fi, tu nu uita,

Cum ţi-o trăieşti, vei cîştiga

Ori bucurii pe veci prin ea,

Ori plâns pe totdeauna!

O, omule, ce mari răspunderi ai!

Tu vei pleca din lume,

Dar ce ai spus prin scris sau grai,

Sau laşi prin pilda ce o dai,

Pe mulţi, pe mulţi la iad sau rai

Mereu o să-i îndrume!

Deci, nu uita, fii credincios!

Cu grijă şi cu teamă:

Să laşi în inimi luminos

Un semn, un gând, un drum frumos,

Căci pentru tine,ne-ndoios,

Odată vei da seamă!

         Sfântul Ioan Iacob Hozevitul,Ierusalim

DE ZIUA ,, ANULUI NOU "

  S-a dus un an de zile

  Greoi,spre ,, asfinţit"

   Cu năzuinţi deşarte

   Şi rost neîmplinit.

   Îşi ia acuma rândul

   Un altul, mai vioi,

   Ce dă la toţi cuvântul

   Să-i scape din nevoi.

   Şi lumea veşnic vede

   _ Cu gândul neîndoit_

   Că orice înnoire

   Îi semn de procopsit.

   Şi -doară- are pildă:

   Din viaţa cu progres

   Cu ce amar de roadă

   - La urmă- s-a ales.

   Prin duhul ,, înnoirii"

   Se vede arătat

   Că viaţa omenirii

   Mai rău s-a destrămat.

   Deşi  - la arătare-

   Înaintăm vioi,

   Dar sufleteşte mergem

   Ca racul, înapoi.

   Zburăm după ,, himere"

   Ca vântul prin văzduh

   Şi văruim mormântul

   Cu viaţa ,, fără duh".

SFÂNTUL IOAN IACOB ROMANUL-HOZEVITUL