RUGACIUNEA DOMNEASCA

                 Modelul cel mai desavarsit de rugaciune este RUGACIUNEA DOMNEASCA sau TATAL NOSTRU, pentru ca este rugaciunea alcatuita de insusi Dumnezeu-Fiul , Mantuitorul nostru, la rugamintea unuia dintre apostoli: ,, Doamne, invata-ne si pe noi sa ne rugam " (Luca11, 1 ). Atunci Mantuitorul i-a invatat rugaciunea Tatal Nostru ( Matei 6, 9 - 13). Deci, cand rostim aceasta rugaciune , graim insesi cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos;atunci ne rugam cu adevarat in numele Domnului Iisus Hristos. De aceea, se numeste Rugaciunea Domneasca. Ea este rugaciunea oricui crede in Dumnezeu si pe cat este de restransa in cuvinte , pe atat este de cuprinzatoare in sens. ,, De veti strabate toate rugaciunile , zice Fericitul Augustin, nu veti afla nimic care sa nu fie cuprins si in Rugaciunea Domneasca" .

Iisus Hristos invatandu-ne in aceasta  RUGACIUNE sa numim pe Stapanul si Facatorul a toate, pe Dumnezeu, ,, TATAL NOSTRU" si odata cu aceasta si in acelasi timp hotaraste eliberarea noastra din muncile vesnice , izbavirea sufletelor, mantuirea, infierea ca fii ai lui Dumnezeu, mostenirea slavei Sale, care ne este fagaduita, unirea cu singurul Sau Fiu si , in sfarsit,revarsarea peste noi a Sfantului Sau Duh.

Dumnezeu vrea sa fie iubit, de aceea ingaduie sa fie numit TATA, ne spune Fericitul Augustin, fiindca aceasta numire este plina de dragoste si aprinde dragostea. Si zicem ,, TATAL NOSTRU "  nu Tatal meu , pentru ca noi toti suntem frati  si ne rugam unii pentru altii.Aceasta chemare ne invata ca, precum Dumnezeu este Tatal nostru al tuturor, tot astfel suntem datori si noi  sa fim frati intre noi si sa ne rugam unul pentru altul,precum ne invata Scriptura:,, Rugati-va unul pentru altul, ca sa va vindecati " .(Iacov 5, 16)

CE ESTE ORTODOXIA

             Ortodoxia nu inseamna  haine negre,lumanari,tamaie,slujbe nesfarsite savarsite intr-un limbaj depasit,nu inseamna  iad vesnic si draci care au ca job description sa te chinuie in mod special pe tine si altele asemenea...Ortodoxia pe cat este de sobra, pe atat este de sublima cand ajungi sa o cunosti.
            Rog pe Dumnezeu sa lumineze mintea noastra pentru a cunoaste ADEVARUL si, cunoscandu-l , sa vietuim in DUHUL ADEVARULUI.

IMNELE IUBIRII DIVINE- SFANTUL SIMEON NOUL TEOLOG

    Tainele-acestea și alte mai mari, mai adânci vei cunoaște
Fiule-ascultă: când flacăra in suflet s-aprinde, se naște,
Răul patimii-alungă si casa se face curată
Focul s-amesteca-n toata fiinta, o strabate si iată;
Printr-o unire nespusă sufletu-ntreg străluceste,
Raze si flacări in jur cu lumina si el răspândește,
Cum? Nu mai pot spune ,dar una se fac : suflet si Ziditor
Cela ce ține zidirea in palmă și-i Domn tuturor
Sfânta Treime intreagă incape-ntr-un suflet curat.
Tatăl si Fiul si Duhul - neacoperit , neapropiat,
Ei locuiesc impreuna ,in suflet, si nu-l parjolesc,
Inteles-ai ce-adâncuri de taină in noi se plinesc?
Omul ,o mână de țărână, poartă pe Domnul in sine,
Poartă intreg pe Acela , ce toate cu-n deget le ține,
Deci pe Acesta purtându-l in sine , in Duh si văzând
Marea-I frumusețe, s-aprinde de dor după EL,si arzând
Cum va putea suferi a dragostei flacără tare?
Cum nu-i vor curge din inimă lacrimi fierbinți și amare?
Cum va grăi, povestind de-a rândul minunile,care
Se-nplinesc înăuntru ,  in el,  si bogata lucrare?
Cum să și tacă, atunci cand îi silit să vorbească?
Pentru că acum abia vede iadul, cu care-i menit să trăiască,
Nimeni nu iși poate da seama in ce intunerec petrece,
In stricăciune si-n moarte-n necunostinta cea rece,
Dacă nu vine , la vreme, din Ceruri scânteia divină,
Când in suflet s-aprinde si arde cereasca lumină.
Cad legaturile grele,pui mâna pe răni, si deodată
Rănile pier si se-nchid si se sterge orice urmă de tină,
Iar din semnele rănilor curg străluciri de lumină.
Trupul intreg e-o minune: se umple de slava cerească...
Din murdăria mocirlei: curat si din lanț slobozit,
Cu dumnezeiasca lumină de tot invăluit
Mă-mbrătisează Stăpânul a toate si-mi dă sărutare...
Si spre-o mare lumină mă duce de-a-notul , pe care
Nici Ingerii n-o pot tălmăci. Minunata lucrare !
Căci ajungând in lumină,  minuni si mai mari mi s-arată:
Domnul imi dă să-nțeleg cu de-a rândul lucrarea Lui toata:
Cum innoiește cu harul din Ceruri sărmana mea fire,
Din stricăciune m-a scos , investit cu nemurire
M-a despărțit de-ale lumii, si haina mi-a dat, luminoasă,
Si-ncăltăminte mi-a dat si cununa in veci nestricăcioasă.
M-a-nstreinat de-ale lumii,făcându-mă nepipăit,
Si nevăzut m-a făcut , cu firea celor nevăzute unit .
Si-am inteles cu uimire, că eu, cel inchis in faptură
Port pe Acela, care-i afară de toate, fără măsură.
Dar dacă eu si Acela, cu care prin har m-am unit,
Suntem una-n unire; iar pe mine cum m-oi numi?
- Iata, primește și vezi osebirea cea mare : că sunt
Om după fire - dar Dumnezeu după dar."
                                                                  (Cuvantul I )

Iata o culme a sfinteniei, vie si nemincinoasa talcuire despre Judecata!
,, Amin, amin graiesc voua : Cine asculta cuvantul meu si crede in Cel ce m-a trimis pe mine , are viata vesnica si la judecata nu vine, ci s-a mutat din moarte la viata" ( Ioan 5,25 )

TREZVIA

Trezvia. Iata cu ce trebuie sa incepem,pentru ca nimic,pe cat este cu putinta,sa nu se faca in afara lui Dumnezeu.
             Lumea care ne inconjoara traieste astazi mai dinamic decat inainte.Dar cu cat este mai mare forfota in lume,cu atat mai grea devine pasrtrarea unui cuget crestinesc.De pretutuindeni navalesc asupra noastra tot felul de idei care tulbura existenta noastra.In acest vartej al vremurilor este de folos a fi intotdeauna TREAZ.
Sa nu lasam lucrurile acestei lumi sa ne risipeasca, sa tinem mintea noastra in frau fata de risipirile lumii. Fara o straduinta a nevointei mintea noastra nu va putea ramane neintrerupt in Dumnezeu.
Inca din aceasta viata,precum duhul nostru dupa moarte,trebuie sa ne invatam a petrece in  Dumnezeu.
            Nu este nimic mai dureros decat a avea dragostea lui HRISTOS in aceasta lume.Este o lupta de dimensiuni cosmice.
            In Hristos constiinta noastra se largeste,viata noastra devine nemarginita. In porunca ,, iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti-acest,ca pe tine insuti-trebuie inteles astfel:tot omul,intregul Adam ,este fiinta mea.
           Hristos a dat viata Sa dumnezeiasca celor ziditi dupa chipul Sau,insa drept raspuns a primit doar ura.
Astazi,dupa doua milenii de crestinism,ce vedem?Lumea contemporana se departeaza tot mai mult de HRISTOS,de la viata vecinica.Adancul intuneric al patimilor pacatoase,ura,stapanirea,razboaiele de tot felul alcatuiesc existenta noastra pamnateasca.In astfel de  imprejurari HRISTOS da porunca celor ce se hotarasc a-L urma: Iubiti pe vrajmasii vostri. De ce lumii ii este frica de un astfel de DUMNEZEU.Putem afla oare un principiu mai bun decat acesta: Binecuvantati pe cei ce va blestema,iubiti pe vrajmasii nostri.
          Nu poti iubi fara a suferi.Cea mai mare durere este a iubi pana la sfarsit.Hristos atata a iubit,incat s-a dat unei morti cumplite.Tot asa si sfintii. Raiul si iadul cer intotdeauna acest pret.
Iata paradoxul vietii crestine: alegand suferinta lui Hristos pentru lume ,avem simtamantul de a fi mai aproape de EL si de viata vecinica.
          Niciodata nu trebuie sa te compari cu nimeni.Fiecare dintre noi ,oricat de mic ar fi ,este mare inaintea Celui Vecinic;Dumnezeu face cu fiecare om o unica legatura a inimii.
           De ce urmarile neascultarii lui Adam sunt atat de dezastruoase?
           De ce viata duhovniceasca in Hristos isi asuma ,in aceasta lume , tragica forma de lupta corp la corp cu moartea?
           De ce facerea lui Dumnezeu  este legata de aceasta negare,de moarte,de aceasta lupta plina de dureri? De ce facerea nu duce in chip armonios la implinirea fapturii omenesti ca si chp al lui Dumnezeu?
           De ce trebuie sa lupt impotriva lucrurilor care ma omoara,fara a avea puterea trebuincioasa?
Nu inteleg . In masura in care HRISTOS si DUHUL SFANT sunt pentru mine solutia la toate problemele care ma depasesc,traiesc in nestirea multor lucruri.
HRISTOS este temeiul vietii mele.Felul cum lucreaza ma atrage.Nu inteleg ce a zis,dar ce a zis imi este destul.Voi intelege cand voi trece din aceasta lume in cealalta.
           De ce este nevoie de Ghethsimani si de Golgotha pentru mantuirea lumii?  Invrajbirea intre Hristos si lume este cu totul de neinteles.