Un Serafim printre oameni- Sfantul Serafim de Sarov !
Parintele Serafim avea minte luminoasa, memorie buna,inima deschisa catre toti , vointa neclintita si activitate neostenita. Insa ceea ce-l distingea era felul dulce de a vorbi . Cuvintele lui erau atat de puternice, incat il cutremurau pe cel ce le asculta. Tot ce spunea era plin de duhul smereniei , inflacara inima, ridica de pe ochi un voal nevazut , inunda mintea cu lumina duhovniceasca, conducea la metanie si la schimbare hotaratoare. Fara voie supunea inima si vointa convorbitorului, si-l umplea de pace si liniste.
Ca si faptele , la fel si cuvintele Sfantului aveau la baza Noul Testament, textele Parintilor si pildele din Vietile Sfintilor. De aceea aveau deosebita putere si dadeau rezultate minunate. Pentru curatia duhului sau fusese inzestrat cu harisma inainte-vederii. Unora le dadea povata potrivita , inainte de a auzi problema lor. Pentru a nu descoperi tuturor harismele lui, tinea unele reguli, pe care le-a adunat in invatatura lui : ,, Despre pazirea trairilor personale " .
,, Nu trebuie, zicea, sa-ti deschizi inima catre celalalt fara a fi nevoie. Intre mii de oameni, poate ca ai sa gasesti doar unul singur care sa poata pastra taina ta. Cand noi insine n-o tinem inlauntrul nostru , cum putem nadajdui ca o vor tine ceilalti ?
Cu omul necultivat trebuie sa discute cineva despre lucruri materiale.. Insa cu omul duhovnicesc trebuie sa discute despre cele ceresti.
Cati s-au umplut de intelepciune duhovniceasca il judeca pe seamanul lor dupa Sfanta Scriptura . Sunt atenti daca vorbele lui vin in acord cu vointa lui Dumnezeu si din asta trag concluziile.
Cand te intalnesti cu cei din lume , nu vorbi despre cele duhovnicesti, indeosebi cand nu au dispozitie sa le asculte. In cazul acesta sa aplici invatatura Sfantului Dionisie Areopagitul :
<< Pazeste comoara ta cu prudenta si evlavie in adancurile sufletului de lumea nesfintita. Pazeste-o asa cum ai primit-o . Nu e corect, dupa cum spune Domnul, sa arunci porcilor margaritarele stralucitoare>> .
De aceea sa te straduiesti in tot chipul sa ascunzi in tine comoara harului, altfel o vei pierde si n-o vei mai gasi. Insa cand nevoia o cere sau cand harisma se descopera prin fapta, atunci trebuie sa actionezi cu smerenie spre slava lui Dumnezeu. "
Ii invata pe crestini sa ramana statornici in adevarul dogmelor crestine, si aducea ca exemplu pe Sfantul Marcu al Efesului, aparatorul neclintit al credintei ortodoxe la Sinodul de la Florenta.
Deseori vorbea despre esenta ortodoxiei si nevoia de a o apara de eretici. Afirma ca numai aceasta contine adevarul credintei lui Hristos cu deplinatate si claritate.
Caracteristici deosebite ale cuvintelor si comportarii sale erau iubirea si smerenia. Oricine s-ar fi apropiat de el, vreun sarac zdentaros sau vreun bogat bine imbracat, orisice nevoi pe care le-ar fi avut , in orice stare duhovniceasca s-ar fi aflat, Sfantul il imbratisa cu dragoste, ii punea metanie pana la pamant, ii dadea binecuvantare si ii saruta mana, chiar si acelor persoane nepreotite.
Pe nimeni nu ranea cu cuvinte dure si severe. Nimanui nu-i impunea povara grea, cu toate ca el ridica crucea lui Hristos cu toate suferintele ei. Cercetarea lui era linistita si se facea cu smerenie si iubire. Prin povata lui se straduia sa trezeasca vocea constiintei.Deseori ii arata credinciosului calea mantuirii in asa fel incat sa nu priceapa ca Sfantul vorbea despre el.
Fostul nevoitor al tacerii oferea acum invatatura intensa, cuvant puternic, aducator de roade. De pe buzele lui izvora ,, apa vietii " pentru tot omul.
Parintele Serafim avea minte luminoasa, memorie buna,inima deschisa catre toti , vointa neclintita si activitate neostenita. Insa ceea ce-l distingea era felul dulce de a vorbi . Cuvintele lui erau atat de puternice, incat il cutremurau pe cel ce le asculta. Tot ce spunea era plin de duhul smereniei , inflacara inima, ridica de pe ochi un voal nevazut , inunda mintea cu lumina duhovniceasca, conducea la metanie si la schimbare hotaratoare. Fara voie supunea inima si vointa convorbitorului, si-l umplea de pace si liniste.
Ca si faptele , la fel si cuvintele Sfantului aveau la baza Noul Testament, textele Parintilor si pildele din Vietile Sfintilor. De aceea aveau deosebita putere si dadeau rezultate minunate. Pentru curatia duhului sau fusese inzestrat cu harisma inainte-vederii. Unora le dadea povata potrivita , inainte de a auzi problema lor. Pentru a nu descoperi tuturor harismele lui, tinea unele reguli, pe care le-a adunat in invatatura lui : ,, Despre pazirea trairilor personale " .
,, Nu trebuie, zicea, sa-ti deschizi inima catre celalalt fara a fi nevoie. Intre mii de oameni, poate ca ai sa gasesti doar unul singur care sa poata pastra taina ta. Cand noi insine n-o tinem inlauntrul nostru , cum putem nadajdui ca o vor tine ceilalti ?
Cu omul necultivat trebuie sa discute cineva despre lucruri materiale.. Insa cu omul duhovnicesc trebuie sa discute despre cele ceresti.
Cati s-au umplut de intelepciune duhovniceasca il judeca pe seamanul lor dupa Sfanta Scriptura . Sunt atenti daca vorbele lui vin in acord cu vointa lui Dumnezeu si din asta trag concluziile.
Cand te intalnesti cu cei din lume , nu vorbi despre cele duhovnicesti, indeosebi cand nu au dispozitie sa le asculte. In cazul acesta sa aplici invatatura Sfantului Dionisie Areopagitul :
<< Pazeste comoara ta cu prudenta si evlavie in adancurile sufletului de lumea nesfintita. Pazeste-o asa cum ai primit-o . Nu e corect, dupa cum spune Domnul, sa arunci porcilor margaritarele stralucitoare>> .
De aceea sa te straduiesti in tot chipul sa ascunzi in tine comoara harului, altfel o vei pierde si n-o vei mai gasi. Insa cand nevoia o cere sau cand harisma se descopera prin fapta, atunci trebuie sa actionezi cu smerenie spre slava lui Dumnezeu. "
Ii invata pe crestini sa ramana statornici in adevarul dogmelor crestine, si aducea ca exemplu pe Sfantul Marcu al Efesului, aparatorul neclintit al credintei ortodoxe la Sinodul de la Florenta.
Deseori vorbea despre esenta ortodoxiei si nevoia de a o apara de eretici. Afirma ca numai aceasta contine adevarul credintei lui Hristos cu deplinatate si claritate.
Pe nimeni nu ranea cu cuvinte dure si severe. Nimanui nu-i impunea povara grea, cu toate ca el ridica crucea lui Hristos cu toate suferintele ei. Cercetarea lui era linistita si se facea cu smerenie si iubire. Prin povata lui se straduia sa trezeasca vocea constiintei.Deseori ii arata credinciosului calea mantuirii in asa fel incat sa nu priceapa ca Sfantul vorbea despre el.
Fostul nevoitor al tacerii oferea acum invatatura intensa, cuvant puternic, aducator de roade. De pe buzele lui izvora ,, apa vietii " pentru tot omul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu