,, TOTUL ESTE GÂND, ȘI SIMȚIRE DE GÂND ”.
Noi suntem neîncetat în gânduri. Gândurile noastre, totuși, nu sunt ascunse. Sunt vădite.
Ele se arată prin viața noastră. De îndată ce se gândește cineva la noi, vedem ce gândește,
ce dorește, ce gânduri are față de noi. Înțelegem singuri, nu trebuie să ne spună nimeni dacă cineva ne iubește și ne respecta sau nu.
Acest lucru se simte, răzbate din om. Așadar, și trăsăturile de caracter ale omului se construiesc pe calea gândurilor. Suntem așa precum ne sunt gândurile cu care ne îndeletnicim.
Pentru aceasta, să ne ostenim ca în această viață scurtă, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne clădim trăsăturile de caracter spre desăvârșire. Domnul spune: ,, Împărăția cerurilor nu se va arăta aici sau acolo. Ea este în lăuntrul vostru și în mijlocul vostru, și aceasta este dreptatea, pacea și bucuria”.
Norodul Vechiului Legământ nu a putut înțelege dragostea nemărginită a lui Dumnezeu. De aceea nu a putut să primescă nici poruncile Lui, de unde a izvorât și răul obștesc: ,, Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi ”. Chiar și astăzi, în Creștinism, ca să nu mai vorbim de celelalte religii, se ține această pravilă a Vechiului Legământ, din pricina căreia suntem în continuare înconjurați de rău. Suntem împrejmuiți de mulțimea necazurilor vieții, care ne năruiesc pacea lăuntrică. Nu putem să-l iertăm nici pe fratele nostru de sânge, cu atât mai puțin pe ceilalți!
Iată, vedeți ce facem noi ? De îndată ce ne îndeletnicim cu gânduri rele, noi înșine devenim răi. Nu ne este de nici un folos că ne socotim buni, dacă în noi rămâne răul. Iar noi, Creștinii, nu avem dreptul să cugetăm răul nici măcar în lăuntrul nostru - cu atât mai puțin să-l prefacem în faptă. Asta înseamnă că nu avem putere să i ne împotrivim !
În noi, însă, sălășluiește puterea lui Dumnezeu, viață și energie dumnezeiască. În ziua Înfricoșatei Judecăți, înaintea lui Dumnezeu, va trebui să dăm socoteală și de felul în care am folosit această putere, energie și viață care ne-au fost dăruite - dacă am contribuit la înțelegerea sau la neorânduiala din univers.
Gândurile pe care le avem au înrâurire nu numai asupra noastră și asupra făpturilor înțelegătoare, asupra lumii animalelor și plantelor, ci și în VEȘNICIE. Prin gândurile noastre, nu numai că tulburăm pacea pe fața pământului, ci înmulțim răul și în univers.
Întregul neam omenesc culege roada gândurilor și dorințelor sale.
Astfel, neamul omenesc a trebuit dintru început să fie înecat în apă, din pricina dorințelor și gândurilor sale rele. Dar iată că și noi suntem iarăși atât de cufundați în rău și nu ne putem slobozi, căci se apropie iarăși vremea aceea!
Singura scăpare, cu ajutorul lui Dumnezeu, este schimbarea lăuntrică, din inimă.
Deoarece în lăuntrul nostru este energia dumnezeiască, trebuie să ne legăm cu întreaga noastră ființă la CENTRALA VIEȚII, la DOMNUL, pentru că această energie să dobândească putere dumnezeiască - nu să ne legăm la rău. Să ne îndreptăm către acest BINE, ca și în noi și în jurul nostru să fie bine.
Dacă avem gânduri bune, dumnezeiești, vom avea pace lăuntrică. Această pace va răzbate apoi din noi și împrejurul nostru - și așa apar schimbările. Tot cel ce nu este conectat la rău, la vreo ambiție lumească care-i tulbură viața și-l împovărează, va simți această pace.
DOMNUL a luat asupra SA toate grijile și necazurile noastre și ne-a spus că se va îngriji de ce vom mânca, ce vom bea și ce vom încălța, iar noi, în schimb, ne ținem atât de înverșunați și facem tulburare înlăuntru nostru, în familia noastră și printre cei din jurul nostru”
( Părintele TADEI ) .
Noi suntem neîncetat în gânduri. Gândurile noastre, totuși, nu sunt ascunse. Sunt vădite.
Ele se arată prin viața noastră. De îndată ce se gândește cineva la noi, vedem ce gândește,
ce dorește, ce gânduri are față de noi. Înțelegem singuri, nu trebuie să ne spună nimeni dacă cineva ne iubește și ne respecta sau nu.
Acest lucru se simte, răzbate din om. Așadar, și trăsăturile de caracter ale omului se construiesc pe calea gândurilor. Suntem așa precum ne sunt gândurile cu care ne îndeletnicim.
Pentru aceasta, să ne ostenim ca în această viață scurtă, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne clădim trăsăturile de caracter spre desăvârșire. Domnul spune: ,, Împărăția cerurilor nu se va arăta aici sau acolo. Ea este în lăuntrul vostru și în mijlocul vostru, și aceasta este dreptatea, pacea și bucuria”.
Norodul Vechiului Legământ nu a putut înțelege dragostea nemărginită a lui Dumnezeu. De aceea nu a putut să primescă nici poruncile Lui, de unde a izvorât și răul obștesc: ,, Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi ”. Chiar și astăzi, în Creștinism, ca să nu mai vorbim de celelalte religii, se ține această pravilă a Vechiului Legământ, din pricina căreia suntem în continuare înconjurați de rău. Suntem împrejmuiți de mulțimea necazurilor vieții, care ne năruiesc pacea lăuntrică. Nu putem să-l iertăm nici pe fratele nostru de sânge, cu atât mai puțin pe ceilalți!
Iată, vedeți ce facem noi ? De îndată ce ne îndeletnicim cu gânduri rele, noi înșine devenim răi. Nu ne este de nici un folos că ne socotim buni, dacă în noi rămâne răul. Iar noi, Creștinii, nu avem dreptul să cugetăm răul nici măcar în lăuntrul nostru - cu atât mai puțin să-l prefacem în faptă. Asta înseamnă că nu avem putere să i ne împotrivim !
În noi, însă, sălășluiește puterea lui Dumnezeu, viață și energie dumnezeiască. În ziua Înfricoșatei Judecăți, înaintea lui Dumnezeu, va trebui să dăm socoteală și de felul în care am folosit această putere, energie și viață care ne-au fost dăruite - dacă am contribuit la înțelegerea sau la neorânduiala din univers.
Gândurile pe care le avem au înrâurire nu numai asupra noastră și asupra făpturilor înțelegătoare, asupra lumii animalelor și plantelor, ci și în VEȘNICIE. Prin gândurile noastre, nu numai că tulburăm pacea pe fața pământului, ci înmulțim răul și în univers.
Întregul neam omenesc culege roada gândurilor și dorințelor sale.
Astfel, neamul omenesc a trebuit dintru început să fie înecat în apă, din pricina dorințelor și gândurilor sale rele. Dar iată că și noi suntem iarăși atât de cufundați în rău și nu ne putem slobozi, căci se apropie iarăși vremea aceea!
Singura scăpare, cu ajutorul lui Dumnezeu, este schimbarea lăuntrică, din inimă.
Deoarece în lăuntrul nostru este energia dumnezeiască, trebuie să ne legăm cu întreaga noastră ființă la CENTRALA VIEȚII, la DOMNUL, pentru că această energie să dobândească putere dumnezeiască - nu să ne legăm la rău. Să ne îndreptăm către acest BINE, ca și în noi și în jurul nostru să fie bine.
Dacă avem gânduri bune, dumnezeiești, vom avea pace lăuntrică. Această pace va răzbate apoi din noi și împrejurul nostru - și așa apar schimbările. Tot cel ce nu este conectat la rău, la vreo ambiție lumească care-i tulbură viața și-l împovărează, va simți această pace.
DOMNUL a luat asupra SA toate grijile și necazurile noastre și ne-a spus că se va îngriji de ce vom mânca, ce vom bea și ce vom încălța, iar noi, în schimb, ne ținem atât de înverșunați și facem tulburare înlăuntru nostru, în familia noastră și printre cei din jurul nostru”
( Părintele TADEI ) .
