FERICIREA DE A CUNOASTE CALEA - PARINTELE ARSENIE BOCA

     OMUL in intregimea lui are a doua insemnatate dupa Dumnezeu; un singur suflet e mai de pret decat toata materia acestei lumi. Omul nu e  o faptura inchisa in lumea de aici. El nu se multumeste numai sa creada in existenta unei lumi nevazute sau sa deduca cu mintea existenta ei din lumea sensibila, vazuta, ci urmareste sa se afle intr-o legatura cu ea ( cu lumea nevazuta). Dar chiar daca n-ar urmari aceasta, el sufera o necontenita inraurire de la acea lume(nevazuta), chiar cand nu are cunostinta actuala a acelui fapt. Destinul omului nu se desfasoara influentat numai de factori materiali si biologici sau carmuit numai de vointa proprie, ori a celorlalti oameni, ci asupra lui stau aplecate in fiecare clipa puterile cerului, cat si ale iadului, incercand sa-l inraureasca in sensul urmarit de ele. Omul nu e farama uitata in spatiul lumii, ci tot ce exista ii poarta un palpitant interes.
       Insemnatatea omului se arata nu numai prin faptul ca a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu,
ci si pentru aceea ca in jurul fiecarui ins si pentru fiecare se da o neintrerupta lupta nevazuta. In jurul fiecarui om e concentrata intreaga existenta creata si necreata, vazuta si nevazuta.( Dumitru Staniloaie-
Elemente de antropologie ortodoxa).
                                 Lepadarea de sine este temelia spre mantuire .
      Sunt deosebit de semnificative cuvintele lui IISUS( Matei 12,43-45): Duhul rau cauta odihna, pe care n-o gaseste prin pustii ci numai in inima omului. Si iarasi semnificative sunt cuvintele din rugaciunea Heruvicului - ,, Ca Sfant esti Dumnezeul nostru si intru Sfinti te odihnesti".
      Mintea si inima, iubirea si cunoasterea sunt ,, locul" lui Dumnezeu in om. Dar si uraciunea pustiirii poate sa cuprinda ,, locul cel sfant " , cum zice Daniil.
      Deci, dupa texte, inima si mintea omului pot sa fie : sau odihna lui Dumnezeu si chinuirea duhurilor rele sau ,, odihna " duhurilor rele si chinuirea lui Dumnezeu .
      Avem doua cunostinte paralele. E fapt important aceasta si aproape necunoascut. Subliniem: ,, constiinta religioasa " si ,, constiinta eului " .
      Adesea ,, constiinta religioasa '' ap-are ca intunecata, pentru ca dusmana sa,  ,, constiinta eului " cu o forta extrema o tine in nemiscare. Ea continua totusi, chiar asa , sa dea marturie.
      O inversare a situatiei - mantuirea nu poate avea loc decat sub actiunea ,, constiintei religioase ", normative, revelata in Iisus Hristos.
     

CREDINTA, FARA FAPTE, MOARTA ESTE.

      ,, Fratii mei, nu cautand la fata omului sa aveti credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
        Caci, daca va intra in adunarea voastra un om cu inele de aur in degete, in haina stralucita, si va
 intra si un sarac, in haina murdara,
        Iar voi puneti ochii pe cel care poarta haina stralucita si-i ziceti: Tu sezi bine aici, pe cand saracului
 ii ziceti:
        Tu stai acolo, in picioare, sau : Sezi jos, la picioarele mele,
        N-ati facut voi, oare, in gandul vostru, deosebire intre unul si altul si nu v-ati facut
 judecatori cu socoteli viclene ?
        Ascultati, iubitii mei frati: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt saraci in ochii lumii, dar bogati in credinta si mostenitori ai imparatiei pe care a fagaduit-o EL celor ce il iubesc ?
        Iar voi ati nesocotit pe cel sarac ! Oare nu bogatii va asupresc pe voi si nu ei va tarasc la judecati ?
        Nu sunt ei cei ce va hulesc numele cel bun intru care ati fost chemati ?
        Daca, intru - adevar, impliniti legea imparateasca, potrivit Scripturii: << Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, bine faceti;
        Iar de cautati la fata omului, faceti pacat si legea va osandeste ca pe niste calcatori de lege>>.
        Pentru ca cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile.
        Caci cel ce a zis : <<Sa nu savarsesti atulter>> a zis si: << Sa nu ucizi>>. Si daca nu savarsesti adulter, dar ucizi, te-ai facut calcator de lege.
        Asa sa graiti si asa sa lucrati, ca unii care veti fi judecati prin legea libertatii.
        Caci judecata este fara mila pentru cel care n-a facut mila. 
       Si mila biruieste in fata judecatii.
Ce folos, fratii mei,daca zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are?
      Oare credinta poate sa-l mantuiasca ?"(Iacov1-2).