DESPRE ALUNECARE ȘI POCĂINȚĂ

         Despre alunecare, Sfântul Isaac zice: ,, Să nu ne întristăm când alunecăm în greșală, ci când stăruim  în ea. Căci alunecarea se întâmplă uneori chiar și celor desăvârșiți. Dar stăruirea în ea este moarte deplină. Întristarea cu care ne întristăm pentru alunecările noastre ni se socotește în locul unei lucrări curate din har. Dar cel ce alunecă a doua oară în nădejdea că se va pocăi se poartă cu Dumnezeu cu viclenie.
 Acestuia îi vine moartea pe neștiute și nu apucă timpul în care își pune nădejdea să împlinească faptele virtuții.

DESPRE IUBIRE

        Sufletul meu însetează după DUMNEZEUL Cel Viu.
Sufletul meu caută iarăşi să se sature de dulceaţa Domnului. 
O, nepătrunsă mila Domnului: din ţărână l-a zidit Domnul pe om 
şi a suflat în nările lui suflare de viaţă ( Fc 2,7), şi sufletul omului
 a ajuns înrudit cu Dumnezeu.
Atât de mult a iubit Domnul zidirea Sa, că a dat omului pe DUHUL SFÂNT, iar omul a cunoscut pe Ziditorul său şi iubeşte pe Domnul lui.
DUHUL SFÂNT e iubire şi dulceaţă sufletului, minţii şi trupului; dar când sufletul pierde harul sau când harul se împuţinează, atunci sufletul va căuta iarăşi pe Duhul Sfânt cu lacrimi, tânjeşte după Dumnezeu şi zice: 
,, Sufletul meu tânjeşte după Domnul şi-L caută cu lacrimi.
Cum să nu te caut, DOAMNE? TU ÎNSUŢI m-ai aflat întâi şi
 mi-ai dat dulceaţa Duhului Sfânt; şi acum sufletul meu tânjeşte după Tine. Inima mea s-a îndrăgostit de Tine şi mă rog Ţie: 
Dă-mi să rămân până la sfârşit în iubirea TA;
 dă-mi pentru iubirea TA să îndur toate întristările şi bolile.
     Dacă vrei să cunoşti pe DOMNUL, smereşte-te până la sfârşit, fii ascultător şi înfrânat în toate, iubeşte adevărul şi negreşit Domnul îţi va da să-L cunoşti prin Duhul Sfânt; 
şi atunci vei şti din experienţă ce este iubirea lui Dumnezeu
 şi ce este iubirea de oameni. Şi cu cât mai desăvârşită e iubirea,
 cu atât mai desăvârşită e şi cunoştinţa. Iubirea este mică, este mijlocie, dar este şi mare.

    Cine se teme de păcat acela iubeşte
 pe Dumnezeu; 
cine are străpungerea inimii acela iubeşte mai mult; 
cine are în suflet lumină şi bucurie,
 acela iubeşte încă şi mai mult; 
dar cine are harul în suflet şi în trup, acela are iubirea desăvârşită. 
Un astfel de har a dat Duhul Sfânt mucenicilor, şi el îi ajută să îndure cu bărbăţie toate suferinţele.
     Fericit sufletul care iubeşte smerenia şi lacrimile şi care urăşte gândurile cele rele.
     Fericit sufletul care iubeşte pe fratele său, căci fratele nostru este viaţa noastră.
     Fericit sufletul care iubeşte pe fratele: în el viază în chip simţit Duhul Domnului şi îi dă pace şi bucurie, iar el plânge pentru întrega lume.
     Sufletul meu şi-a adus aminte de iubirea Domnului şi inima mea s-a încălzit şi sufletul meu s-a predat unui plâns adânc, pentru că am întristat atât de mult pe Domnul, Ziditorul meu iubit; dar EL nu şi-a adus aminte de păcatele mele, şi atunci sufletul meu s-a predat unui plâns încă şi mai adânc, ca Domnul să aibă milă de fiece suflet şi să-l ia în Împărăţia Sa cea cerească. Şi sufletul meu plânge pentru întrega lume.
 ( Cuviosul Siluan Athonitul- Intre iadul deznădejdii şi iadul smereniei).