... Mă joc de-a rătăcirea poetică în căutarea unei lumi mai bune, în care omul să fie liber. La început credeam că-i liber dacă a terminat cu tirania minciunii. Acum am aflat că e liber dacă e liber de libertate şi de tiranie. Mai exact, dacă e liber de toate rănile sale. Dar poate fi liber de răni ? ProbabiL, la fel de liber, precum ar fi de liberă de lovituri o bilă pe o masă de biliard. Şi pentru că rana moştenită e mai veche decat rana dobândită, am căutat cuvânt de mângâiere pentru ea.
Vedeţi, eu pun cu conştiinţă problema mântuirii, fără să raţionalizăm lucrurile şi nici să nu ne pierdem timpul, pe care-l socotesc extrem de scump, poate cel mai scump lucru pe care ni l-a dat Dumnezeu. Că trăim încă. Sigur, pun şi problema veşniciei noastre. Smereşte-te şi urmează-mă, porunceşte HRISTOS. Acesta ar putea fi: gândul, cu orice chip, la sfârşit, la viaţa de după moarte. Cu orice chip. Pentru că, nu trebuie să amintesc la lumea de bună credinţă că va fi un vaiet dincolo de închipuirea noastră, la răspântia celei din urmă zi, când omul a pierdut timpul...
Am văzut că într-o zi poţi face foarte multe. În disperarea lor ziceau: bine, dar Sfântul Sisoe cel Mare zicea că într-o zi putem să ajungem la măsura dumnezeiască. Dar aceasta o spunea un sfânt de mare trăire. Dar de ce trebuie să luăm exemplul sfinţilor părinţi, oameni fiind şi noi, de ce să nu ne mişcăm şi noi, chiar dacă nu ajungem la gradul de trăire al lor. Cel mai important lucru posibil este să nu pierdem timpul. Spuneam mereu că dacă ar fi posibil să-i întrebăm pe cei de sus: ,, Ce v-a costat pentru atâta fericire?'' acesta va fi răspunsul: ,,Timpul petrecut bine''. Nu ne-a dat Dumnezeu pentru altceva timpul, decât pentru asta? Ne-a creat ca să rămânem în bucuria veşnică alături de EL. De ce ne complicăm??? Biserica mai mult sfinţeşte decât învaţă şi de aici se reflectă faptul că noi nu vrem împărăţia omenească, ci împărăţia cea de veci. TIMPUL pentru asta este, pentru a ne ţine în legătură cu veşnicia. Şi vă spun: nu e puţin lucru să ai sentimentul veşniciei în tine, mereu.
De asta spun eu că-i mare dar că noi trăim. Aici trebuie să vedem ( să avem bunul simţ de a recunoaşte) că DUMNEZEU ne-a păzit,ne-a îndreptat, ne-a trecut cu vederea peste o serie întreagă de negativisme ale noastre, tot cu scopul ca noi să ne îndreptăm, să ne trezim. Dacă am ajunge la o ,, sensibilitate'' ne-am da seama de câte ne-a păzit Dumnezeu să nu murim...
Cum să înţelegem: ,, Eu n-am venit să aduc pacea?''...
Zice în continuare: se vor certa soacra cu nora. Că nora vrea să ducă o viaţă creştină şi soacra nu vrea. E războiul din familie. Nu ne întelegem în problema credinţei. Suntem obligaţi să credem. Te superi, nu te superi, în materie de credinţă trebuie să ai sabia scoasă. O dată taci, a doua oară taci, a treia oară scoţi sabia.
,, Mânie-te tare '' zice Sfîntul Ilie.
PACEA, în comparaţie cu dreptatea, este mai mare de patru ori zice Sfântul Ioan Scărarul.
Ca să faci pace, înţelepciunea cedează. Aceasta este poziţia creştină. Să ştii să jertfeşti.
Nu se poate fără CRUCE, ea rămânând cel mai lăudat lucru al pământului. Aceasta este semnificaţia lumânării şi a candelei. Nu e un obicei oarecare. Pentru că ideea de jertfă o trăieşte lumânarea. Pentru a lumina, trebuie să ardă uleiul, ceara, fitilul. Nu ştii să jertfeşti nu trăieşti sacrul. Ca să poţi face lucrul acesta trebuie să duci război, să scoţi sabia. Trebuie să lupţi, cu orice chip, cu necredinţa din jurul tău. ..
SMEREŞTE-TE ŞI URMEAZĂ-MĂ!
Fără smerenie nu se poate. Harul vine prin smerenie. Smerenia nu este rezultatul unei lucrări duhovniceşti. Este tot un dar pe fondul unei lucrări a ta, sincere. Dacă-i smerenie, vine harul, că harul ne va mântui. Mă mântuiesc dacă sunt smerit. Pot să mă declar eu smerit? Că asta înseamnă smerenie? Nu te ştii niciodată smerit. Numai atunci vine harul. Nu te poţi juca. În plus, nu vreau să raţionalizez faptul. Eu vreau să trăiesc intens, să fiu liniştit, şi cu ceva dincolo de noi, care e divin în noi, şi acest divin din noi nu va dispărea nici în iad. Nicăieri. El rămâne permanent. Fie că-ţi dai seama sau nu. Atunci îţi dai seama unde te găseşti, pentru ce trăieşti. Noi suntem foarte înzestraţi. Repet:
OMULE, dacă ţi-ai cunoaşte valoarea!
...Acestea sunt datele: EU v-am creat după chip şi asemănare. N-am făcut din voi altceva, decât că dumnezei sunteţi toţi.
( ARHIMANDRITUL ARSENIE DE LA TECHIRGHIOL)
Vedeţi, eu pun cu conştiinţă problema mântuirii, fără să raţionalizăm lucrurile şi nici să nu ne pierdem timpul, pe care-l socotesc extrem de scump, poate cel mai scump lucru pe care ni l-a dat Dumnezeu. Că trăim încă. Sigur, pun şi problema veşniciei noastre. Smereşte-te şi urmează-mă, porunceşte HRISTOS. Acesta ar putea fi: gândul, cu orice chip, la sfârşit, la viaţa de după moarte. Cu orice chip. Pentru că, nu trebuie să amintesc la lumea de bună credinţă că va fi un vaiet dincolo de închipuirea noastră, la răspântia celei din urmă zi, când omul a pierdut timpul...
Am văzut că într-o zi poţi face foarte multe. În disperarea lor ziceau: bine, dar Sfântul Sisoe cel Mare zicea că într-o zi putem să ajungem la măsura dumnezeiască. Dar aceasta o spunea un sfânt de mare trăire. Dar de ce trebuie să luăm exemplul sfinţilor părinţi, oameni fiind şi noi, de ce să nu ne mişcăm şi noi, chiar dacă nu ajungem la gradul de trăire al lor. Cel mai important lucru posibil este să nu pierdem timpul. Spuneam mereu că dacă ar fi posibil să-i întrebăm pe cei de sus: ,, Ce v-a costat pentru atâta fericire?'' acesta va fi răspunsul: ,,Timpul petrecut bine''. Nu ne-a dat Dumnezeu pentru altceva timpul, decât pentru asta? Ne-a creat ca să rămânem în bucuria veşnică alături de EL. De ce ne complicăm??? Biserica mai mult sfinţeşte decât învaţă şi de aici se reflectă faptul că noi nu vrem împărăţia omenească, ci împărăţia cea de veci. TIMPUL pentru asta este, pentru a ne ţine în legătură cu veşnicia. Şi vă spun: nu e puţin lucru să ai sentimentul veşniciei în tine, mereu.
De asta spun eu că-i mare dar că noi trăim. Aici trebuie să vedem ( să avem bunul simţ de a recunoaşte) că DUMNEZEU ne-a păzit,ne-a îndreptat, ne-a trecut cu vederea peste o serie întreagă de negativisme ale noastre, tot cu scopul ca noi să ne îndreptăm, să ne trezim. Dacă am ajunge la o ,, sensibilitate'' ne-am da seama de câte ne-a păzit Dumnezeu să nu murim...
Cum să înţelegem: ,, Eu n-am venit să aduc pacea?''...
Zice în continuare: se vor certa soacra cu nora. Că nora vrea să ducă o viaţă creştină şi soacra nu vrea. E războiul din familie. Nu ne întelegem în problema credinţei. Suntem obligaţi să credem. Te superi, nu te superi, în materie de credinţă trebuie să ai sabia scoasă. O dată taci, a doua oară taci, a treia oară scoţi sabia.
,, Mânie-te tare '' zice Sfîntul Ilie.
PACEA, în comparaţie cu dreptatea, este mai mare de patru ori zice Sfântul Ioan Scărarul.
Ca să faci pace, înţelepciunea cedează. Aceasta este poziţia creştină. Să ştii să jertfeşti.
Nu se poate fără CRUCE, ea rămânând cel mai lăudat lucru al pământului. Aceasta este semnificaţia lumânării şi a candelei. Nu e un obicei oarecare. Pentru că ideea de jertfă o trăieşte lumânarea. Pentru a lumina, trebuie să ardă uleiul, ceara, fitilul. Nu ştii să jertfeşti nu trăieşti sacrul. Ca să poţi face lucrul acesta trebuie să duci război, să scoţi sabia. Trebuie să lupţi, cu orice chip, cu necredinţa din jurul tău. ..
SMEREŞTE-TE ŞI URMEAZĂ-MĂ!
Fără smerenie nu se poate. Harul vine prin smerenie. Smerenia nu este rezultatul unei lucrări duhovniceşti. Este tot un dar pe fondul unei lucrări a ta, sincere. Dacă-i smerenie, vine harul, că harul ne va mântui. Mă mântuiesc dacă sunt smerit. Pot să mă declar eu smerit? Că asta înseamnă smerenie? Nu te ştii niciodată smerit. Numai atunci vine harul. Nu te poţi juca. În plus, nu vreau să raţionalizez faptul. Eu vreau să trăiesc intens, să fiu liniştit, şi cu ceva dincolo de noi, care e divin în noi, şi acest divin din noi nu va dispărea nici în iad. Nicăieri. El rămâne permanent. Fie că-ţi dai seama sau nu. Atunci îţi dai seama unde te găseşti, pentru ce trăieşti. Noi suntem foarte înzestraţi. Repet:
OMULE, dacă ţi-ai cunoaşte valoarea!
( ARHIMANDRITUL ARSENIE DE LA TECHIRGHIOL)
