UN SERAFIM PRINTRE OAMENI

                     Un Serafim printre oameni- Sfantul Serafim de Sarov !

     Parintele Serafim avea minte luminoasa, memorie buna,inima deschisa catre toti , vointa neclintita si activitate neostenita. Insa ceea ce-l distingea era felul dulce de a vorbi . Cuvintele lui erau atat de puternice, incat il cutremurau pe cel ce le asculta. Tot  ce spunea era plin de duhul smereniei , inflacara inima, ridica de pe ochi un voal nevazut , inunda mintea cu lumina duhovniceasca, conducea la metanie si la schimbare hotaratoare. Fara voie supunea inima si vointa convorbitorului, si-l umplea de pace si liniste.
   Ca si faptele , la fel si cuvintele Sfantului aveau la baza Noul Testament, textele Parintilor si pildele din Vietile Sfintilor. De aceea aveau deosebita putere si dadeau rezultate minunate. Pentru curatia duhului sau fusese inzestrat cu harisma inainte-vederii. Unora le dadea povata potrivita , inainte de a auzi problema lor. Pentru a nu descoperi tuturor harismele lui, tinea unele reguli, pe care le-a adunat in invatatura lui : ,, Despre pazirea trairilor personale " .
   ,, Nu trebuie, zicea, sa-ti deschizi inima catre celalalt fara a fi nevoie. Intre mii de oameni, poate ca ai sa gasesti doar unul singur care sa poata pastra taina ta.  Cand noi insine n-o tinem inlauntrul nostru , cum putem nadajdui ca o vor tine ceilalti ?
    Cu omul necultivat trebuie sa discute cineva despre lucruri materiale.. Insa cu omul duhovnicesc trebuie sa discute despre cele ceresti.
    Cati s-au umplut de intelepciune duhovniceasca il judeca pe seamanul lor dupa Sfanta Scriptura . Sunt atenti daca vorbele lui vin in acord cu vointa lui Dumnezeu si din asta trag concluziile.
    Cand te intalnesti cu cei din lume , nu vorbi despre cele duhovnicesti, indeosebi cand nu au dispozitie sa le asculte. In cazul acesta sa aplici invatatura Sfantului Dionisie Areopagitul :
<<  Pazeste comoara ta cu prudenta si evlavie  in adancurile sufletului de lumea nesfintita. Pazeste-o asa cum ai primit-o .  Nu e corect, dupa cum spune Domnul, sa arunci porcilor margaritarele stralucitoare>> .
   De aceea sa te straduiesti in tot chipul sa ascunzi in tine comoara harului, altfel o vei pierde si n-o vei mai gasi. Insa cand nevoia o cere sau cand harisma se descopera prin fapta, atunci trebuie sa actionezi cu smerenie spre slava lui Dumnezeu. "
   Ii invata pe crestini sa ramana statornici in adevarul dogmelor crestine, si aducea ca exemplu pe Sfantul Marcu al Efesului, aparatorul neclintit al credintei ortodoxe la Sinodul de la Florenta.
   Deseori vorbea despre esenta ortodoxiei si nevoia de a o apara de eretici. Afirma ca numai aceasta contine adevarul credintei lui Hristos cu deplinatate si claritate.

    Caracteristici deosebite ale cuvintelor si comportarii sale erau iubirea si smerenia. Oricine s-ar fi apropiat de el, vreun sarac zdentaros sau vreun bogat bine imbracat, orisice nevoi pe care le-ar fi avut , in orice stare duhovniceasca s-ar fi aflat, Sfantul il imbratisa cu dragoste, ii punea metanie pana la pamant, ii dadea binecuvantare si ii saruta mana, chiar si acelor persoane nepreotite.
   Pe nimeni nu ranea cu cuvinte dure si severe. Nimanui nu-i impunea povara grea, cu toate ca el ridica crucea lui Hristos cu toate suferintele ei. Cercetarea lui era linistita si se facea cu smerenie si iubire. Prin povata lui se straduia sa trezeasca vocea constiintei.Deseori ii arata credinciosului calea mantuirii in asa fel incat sa nu priceapa ca Sfantul vorbea despre el.
   Fostul nevoitor al tacerii oferea acum invatatura intensa, cuvant puternic, aducator de roade. De pe buzele lui izvora ,, apa vietii " pentru tot omul.
                 

CE ESTE MAI SUBLIM DECÂT PREOTUL ? !

Ce este mai sublim decat preotul ?!  El converseaza fara incetare cu Dumnezeu, si fara incetare Dumnezeu ii raspunde. De orice slujba sau rugaciune a Bisericii este vorba, el vorbeste cu Dumnezeu, si Dumnezeu ii raspunde. Cum, deci, in aceste conditii, cand este asaltat de patimi , preotul va uita ca aceste patimi sunt, pentru el, deosebit de josnice, necurate, si ca nu trebuie cu nici un pret sa le lase sa intre in inima sa, pe care Iisus Hristos trebuie sa o umple in intregime? Preotul este un inger si nu un om. Tot ceea ce este pamantesc trebuie aruncat departe de sine.
         O, Doamne, ,, fa ca preotii Tai sa se imbrace cu dreptate" (Ps.131,9), ca ei sa-si reaminteasca intotdeauna de maretia chemarii lor si sa nu se incurce cu lucrurile lumii si ale diavolului, ca sa fie lipsiti de       ,, grijile lumii acesteia, de inselaciunea bogatiei si de celelalte pofte in inima lor" ( Marcu 4,19)
         Preoti ai lui Dumnezeu, invatati-va sa transformati in patul fericirii, patul durerii credinciosului care sufera; dati-i mangaierea credintei, faceti din el, care se crede atat de nefericit, cel mai fericit dintre toti oamenii ; invatati-va sa-l convingeti ca ,, fiind pedepsit cu putin mare rasplata va primi" ( Intelepciunea lui Solomon) ; si veti fi atunci prietenii oamenilor, ingerii mangaierii, instrumente si imputerniciti ai Sfantului Duh Mangaietorul.
                    SFANTUL IOAN DE KRONSTADT

IA SEAMA, NU UITA, CRESTINE !

 Ia seama, nu uita, crestine ! Nu pierde niciodata credinta in Cel care este Viata ta invizibila, Pacea ta, Lumina ta, Puterea ta, Respiratia ta,  adica IISUS HRISTOS . N-asculta inima ta atunci cand ea devine carnala , obscura,incredula,cand excesul de bautura si mancare , distractiile lumesti o racesc, cand, in cele din urma, traiesti prin cap si nu prin inima; altfel spus, cand exersezi mintea si neglijezi inima , cand tu intaresti si infrumusetezi undita , lasand pescarul in lipsa si mizerie; caci inima, relativ vorbind, este vanatorul sau pescarul , in timp ce mintea este undita pescarului.

 Mangaietorul care umple tot Universul patrunde in sufletul tuturor oamenilor credinciosi , smeriti, blanzi,simpli si buni si locuieste in ei,Se face totul pentru ei: putere, pace, bucurie, succes in tot ceea ce ei intreprind si mai ales in viata lor de evalvie si in toate facerile de bine ,, razbatand toate duhurile si inteligentele, pe cele curate ca si pe cele subtile" (Intelepciunea lui Solomon). ,, Toti la un duh ne-am adapat" ( Cor.12,13). Toti oamenii credinciosi sunt impregnati de Duhul lui Dumnezeu, asa cum un burete este imbibat de apa.

 Cand te rogi ai in vedere aceasta regula, ca e mai bine sa zici cinci cuvinte din adancul inimii , decat
zece mii numai cu limba ta.Daca vezi ca inima ta este rece, ca nu esti dispus sa te rogi , inceteaza sa te mai rogi si reincalzeste-ti inima reprezentandu-ti viu fie propria perversitate , saracia ta spirituala, mizeria si orbirea ta, fie nenumaratele binefaceri pe care Dumnezeu le revarsa neincetat asupra ta si asupra tuturor oamenilor si indeosebi asupra crestinilor , si atunci roaga-te incet, cu inflacarare.
 Daca n-ai timp sa zici toate rugaciunile, aceasta n-are importanta; o rugaciune spusa lent si cu insufletire iti va fi infinit mai folositoare decat daca ai rosti toate rugaciunile tale in graba si fara ca inima ta sa participe.,, Mai bine sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea decat zece mii de cuvinte intr-o limba neinteleasa" ( Cor.14,19) Dar ar fi evident foarte bine sa spunem zece mii de cuvinte cu mintea si cu inima asa cum trebuie.
 Domnul nu paraseste pe cei ce se ostenesc pentru EL si nu-si masoara timpul lor in slujirea Lui, caci cu masura cu care ei au masurat, El le va masura la nesfarsit si le va rasplati pentru suvoiul rugaciunilor lor sincere, trimitindu-le in suflet o abundenta proportionala de lumina duhovniceasca, de caldura, de pace si bucurie. Bine este se ne rugam indelung si continuu, dar ,, nu toti pricep cuvantul acesta, ci numai aceia carora le este dat" (Matei 19,11)

Se zice ca obosim repede la rugaciune. De ce oare? Pentru ca nu ni-l reprezentam intens pe DOMNUL Care este totdeauna de-a dreapta noastra(cf.Ps.16,8)  Priveste-l neincetat cu ochii inimii tale si atunci vei petrece toata noaptea in rugaciune si nu vei fi obosit. Ce zic eu toata noaptea? Vei putea ramane doua sau trei nopti in rugaciune , fara sa te obosesti. Aminteste-ti de calugarii stalpnici. Ei au ramas ani intregi in rugaciune pe un stalp si si-au imblanzit astfel trupul lor , care era la fel ca si al tau, supus lenevirii. Iar tu te simti strivit dupa cateva ore de rugaciune impreuna cu fratii tai ???  
                                   SFANTUL IOAN DE KRONSTADT

LEPADAREA DE CREDINTA DIN ZILELE DE PE URMA ALE LUMII

               Nimeni sa nu va amageasca pre voi in nici un chip, le scrie tesalonicenilor sfantul Apostol Pavel, caci ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta 92 Tes. 2,3)
              Despre care ,, lepadare de credinta" vorbeste sfantul Apostol, prevenindu-i , in persoana tesalonicenilor, pe toti credinciosii ? Toti exegetii din vechime cred ca spusa lepadare de credinta este aici in loc de cel ce s-a lepadat de credinta , adica insusi Antihrist.De aceasta parere erau Sfantul Ioan Gura de Aur, Theodorit si multi altii, iar Ecumenie adauga doar sub forma de ipoteza : ,, ori poate ca  lepadare de credinta numeste departarea de Dumnezeu, fapta in sine , nu fata savarsitoare.
...  Evident, Apostolul vorbeste despre acea lepadare de credinta ce se va savarsi in zilele de pe urma , inaintea celei de-a doua veniri a Domnului. In prima Epistola catre Timotei scrie: iar Duhul aratat graieste ca in vremurile de apoi se vor departa unii de la credinta , luand aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile cele dracesti.
... Domnul Insusi a prezis ca spre sfarsitul lumii multi proroci mincinosi se vor scula si vor insela pe multi , si ca din pricina inmultirii faradelegii, dragostea multora se va raci (Mt.24,11-12), asa incat atunci cand va veni El oare va afla credinta pe pamant ? ( Lc.18,8)
             Aceste incredintari ne zugravesc un tablou cu totul nemangaietor al starii moral-religioase din vremea de apoi. Evanghelia va fi cunoscuta de catre toti , dar o parte nu va crede in ea , alta - cea mai mare - va fi eretica nu urmand invataturii predanisite de Dumnezeu, ci construindu-si singuri credinta din propriile nascociri care iau ca pretext cuvintele Scripturii.Aceste credinte nascocite de carte oameni se vor inmulti la nesfarsit ... Vor fi si unii care vor tine credinta cea adevarata asa cum a fost predanisita ea de catre Sfintii Apostoli si cum se pastreaza in Biserica Ortodoxa , dar si dintre acestia nu putini vor fi numai cu numele ortodocsi , dar in inima lor nu vor avea randuiala pe care o cere credinta , caci vor iubi veacul de acum. Iata ce cuprinzatoare este lepadarea de credinta pe care o asteptam!  Desi se va auzi peste tot numele de crestin si peste tot se vor vedea Biserici si cinuri bisericesti, acestea vor fi numai aparente , iar inauntru va fi deplina lepadare de credinta. Tocmai pe acest teren se va naste Antihrist si va creste in acelasi duh de aparenta, lipsit de esenta lucrului... Cei alesi insa nu se vor lasa amagiti, dar el va incerca sa-i insele si pe acestia, daca va fi cu putinta - iar ca aceasta sa nu se intample , se vor scurta acele zile rele. Se va arata DOMNUL , nimicindu-l pe Antihrist si toata lucrarea lui prin aratarea venirii SALE. (Sfantul Teofan Zavoratul)

DIN INVATATURILE PARINTELUI NOSTRU ,, ARSENIE BOCA "

          *   Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat dragostea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu.
          *   Sa-ti feresti capul de frig si de prostie.
          *   In mintea stramba si lucrul drept se stramba.
           *  Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima.
          *   Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.
          *   Fiecare dintre noi ducem un necredincios in spate- trupul nostru. 
         *   Vicleanul baga de seama ce face Dumnezeu si face si el la fel.Trimite  Dumnezeu slujitori,trimite si el;trimite Dumnezeu vedenii, se arata si el.Propovaduieste Dumnezeu iubirea de oameni fara deosebiri si margini, propovaduieste si el.Cu un cuvant :contraface tot ce face Dumnezeu si da de rapa pe oameni cu multimea inselaciunilor.
   S-a facut de-o indrazneala nemaipomenita , incat si lumina dumnezeiasca o contraface,nu in intelesul ca s-ar putea apropia sa strambe adevarata lumina , caci l-ar face scrum si nu poate sta intr-insa , ci naluceste si el o lumina, cu care amageste pe cine poate si pe cine vede ca umbla cu indrazneala dupa daruri dumnezeiesti, inainte de dobandirea smereniei statornice. Asa se preface in chip mincinos si in inger al luminii  si in hristos mincinos si inseala pe multi ,zicand: Eu sunt hristos!(Luca 21,8).
              Ce poate sa fie , ca e in stare omul sa primeasca orice alta parere numai adevarul nu ? Se impaca omul si cu gandul fioros ca el e Dumnezeu, iar tot restul nu-i decat natura.
   Daca omul ar fi cine se crede , ar da ordin acestei naturi si ea ar trebui sa-l asculte. Dar ea n-asculta decat de Facatorul ei. De aceea noi, cunoscandu-l pe El, stapanul ei, noi ne rugam si, desi nevrednici, Dumnezeu ne asculta rugaciunea.
   Natura nu asculta de autoritatea omului , ci asculta de autoritatea lui morala , de sfintenia lui. Asculta de acea inrudire a omului cu TATAL Sau si Facatorul naturii. Natura nu se impresioneaza de frumusetea omului , prea putin de stiinta lui si deloc de autoritatea lui. Asculta insa de smerenia lui.
  *  Cu cat omul e mai aproape de Dumnezeu , cu atat Il vede pe Dumnezeu mai mare si pe sine mai mic. Cu cat omul este mai departe de Dumnezeu , cu atat se vede pe sine mai mare si pe Dumnezeu mai mic.
  *  Daca ne intelegem, turma si pastori, sa cerem ceva lui Dumnezeu, asa a spus ca ne va da, spre slava Fiului Sau, Domnul nostru Iisus Hristos.
   Si nu putem indrazni a cere decat o viata curata, iar celelalte ni le va da El, caci stie El ce ne trebuie.
   Dumnezeu vrea pacea, oamenii vor pacea si totusi razboaiele nu se mai termina. Cine-si rade de oameni ?
- Satana!
  El creeaza oamenilor idoli, si oamenii se macelaresc aparandu-si idolii.
  Unii proclama valoarea suprema saracimea, impinsa cu ura impotriva bogatilor: bogatii isi apara bogatia, declarand-o pe aceasta valoarea suprema.
   Doi idoli in conflict.
      PACEA e a lui Dumnezeu. El e " Domn al Pacii". Cantarea ingerilor zice : " Slava lui Dumnezeu intru cei de sus si pe pamant pace". (Luca 2,14)
      Deci pacea e in functie de slava pe care o dau oamenii lui Dumnezeu.
      Cand oamenii i-o refuza , pacea nu se mai afla printre ei. " Se ia pacea de pe pamant".
      *  Trebuie sa intelegem , odata pentru totdeauna , ca nu venim la biserica ca la vrajitoare, ci ca la un slujitor al lui Dumnezeu, care-ti lumineaza rostul vietii tale, care-ti arata cum sa traiesti.

      Cuvantul dreptului Simeon arata care este situatia fiecaruia dintre noi fata de Iisus. De Iisus ne izbim in viata, fie ca vrem, fie ca nu vrem, fie ca credem intru El, fie ca nu credem. Daca Il marturisim pe Iisus, este spre ridicarea, adica spre mantuirea noastra , daca il tagaduim este spre caderea noastra. De aceea cuvintele dreptului Simeon trebuie sa ne faca sa ne trezim si sa ne intrebam, ce facem cu viata noastra : o traim cu Iisus sau impotriva lui Iisus ?

MOARTEA - CALATORIE VREMELNICA

  ,,  Fraţilor, nu fiţi copii la minte ! Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă , fiţi desăvârşiţi ,, (Corinteni 14,20) Pentru că atunci când ne temem de moarte şi nu ne temem de păcat, avem frică copilărească. Copiii mici se tem de maşti, nu se tem însă de foc. Dacă se întâmplă să fie ţinuţi lângă candela aprinsă , întind mâna fără teama spre candelă şi spre flacără. De măsti se tem , insă de lucrul cu adevărat înfricoşător nu se tem. La fel facem şi noi, ne temem de moarte, care se aseamănă cu o mască neînsemnată , însă de păcat nu ne temem , cel care este un lucru înfricoşător şi care înghite ca focul conştiinţa noastră . Şi aceasta se întâmplă nu din cauza firii lucrurilor , ci din propria nostră neluare aminte, pentru că dacă ne gândim la ce este moartea , niciodată nu ne vom înfricoşa. Deci ce este moartea ? Este ca şi cum ţi-ai scoate veşmântul. Pentru că sufletul poartă trupul ca pe un veşmânt, iar peste puţin timp şi pe acesta îl vom scoate prin moarte, ca să-l imbrăcăm din nou , mai strălucitor. Deci ce este moartea? Călătorie vremelnică, prelungirea somnului obişnuit. Prin urmare, dacă te temi de moarte , să te temi şi de somn. Dacă te temi pentru cei care mor , să te temi şi pentru cei care beau şi mănâncă . Pentru că aşa cum acesta este un lucru firesc , la fel şi acela. Să nu te întristeze lucrurile fireşti , ci să te întristeze cele care vin din voia cea rea, nici să te jeluieşti pentru cel care a murit, ci să-l tânguieşti pe cel care vieţuieşte în păcat. Vrei să-ti mai spun şi o altă pricină pentru care ne temem de moarte?  Pentru că nu vieţuim cu evlavie şi nu avem conştiinţa curată.Pentru că dacă existau acestea, nimic nu ne-ar mai fi infricoşat: nici moartea, nici foamea, nici pierderea banilor, nimic din toate acestea.
                  ( Sfântul Ioan Gură de Aur)

CREŞTINISMUL

   Creştinismul nu este un sistem filosofic , nici nu este întemeiat numai pe cunoştinţa omului, ci şi pe voinţa lui şi pe simţire, deoarece crestinismul nu are ca început simpla formare a duhului , ci şi modelarea inimii. De aceea nici nu cere de la adepţii lui numai cunoaşterea preceptelor lui, ci şi potrivirea cu ele. Cere de asemenea şi conlucrarea voinţei şi ca să primească principiile şi contemplaţiile lui ca dumnezeieşti , ca mântuitoare şi să le armonizeze pe acestea cu viaţa. Cere de asemenea şi concursul simţirii , pentru ca să se dedice faptei cu dorire şi cu dragoste , şi să se consacre cu sufletul şi cu inima lucrarii Creştinismului. Intr-un cuvînt , CREŞTINISMUL este o religie care cere nu numai cunoaşterea principiilor ei, ci şi potrivirea lor cu viaţa. Dar, de vreme ce conţinutul religiei  creştine este descoperirea lui Dumnezeu în lume, cere ca adepţii ei să fie sfinţi şi desăvârşiţi , pentru ca toţi să alcătuiască un singur trup , BISERICA, având  cap pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Dumnezeu descoperit.
  Creştinismul cere omul întreg, , fiindcă îşi propune să îl renască şi să îl rezidească într-un om nou, să-i insufle o nouă viaţă morală şi religioasă.
   Creştinismul făgăduieşte să-l împrietenescă pe om cu Dumnezeu, să îl arate adevărat chip şi asemănare a Lui, să îl înalţe la cer şi să îi dăruiască veşnicia şi nemurirea. Creştinismul caută să aducă Impărăţia pe pământ, să dăruiască pace lumii, să infrăţească popoarele şi să le dăruiască fericirea. Acestea sunt principiile Crestinismului şi acesta este Creştinismul. Pentru caracterul lui înalt , pentru marea lui misiune, pretinde cu austeritate sfinţenia şi desăvârşirea adepţilor lui. Pentru aceasta adepţii următori nu sunt cei care prin cuvânt primesc şi cu fapta contrazic principiile Creştinismului , ci cei care atât prin cuvânt , cât şi cu fapta le imbrăţişează , cei care îşi armonizează şi viaţa , şi moravurile şi obiceiurile cu dumnezeieştile porunci ale Creştinismului. Acest adevăr îl confirmă şi cuvintele Mântuitorului , Care zice: Nu cel ce Îmi zice Mie Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia lui Dumnezeu , ci cel ce face voia Tatălui Meu celui din ceruri.
   Creştinismul  aşadar nu este numai cunoştinţă, ci şi simţire şi caută să înveţe mai întâi omului cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi apoi să arate imima lui cort sfânt spre locaş Lui. Fiindcă făgăduieşte că Se va sălăşlui în ea şi va umbla prin ea. (Tit 1:16) Pentru acest mare scop cere de la el să Îl urmeze prin lepădare de sine , prin care numai omul... este liber moral şi se desăvârşeşte pe sine şi se pregăteşte dinainte şi sfârşeşte pe calea cea bună a marelui ţel al misiunii crestinismului.

CUM URMĂM MÂNTUITORULUI HRISTOS

     Mântuitorului Hristos Îi urmăm dacă păzim poruncile Lui şi Îl iubim , fiindcă El Însuşi ne face cunoscut aceasta zicând : Dacă M-aţi  iubi, aţi păzi poruncile Mele.Şi iarăşi: Dacă mă iubeşte cineva, cuvântul Meu îl păzeşte... dacă nu Mă iubeşte , cuvintele Mele nu le păzeşte ! Iar Sfântul Evanghelist Ioan în Epistolele lui zice : Şi în aceasta ştim că L+am cunoscut pe El, dacă păzim poruncile Lui. Cel ce zice că l-a cunoscut pe El , dar poruncile Lui nu le păzeşte , mincinos este şi în el adevăr nu se află.Dar cine păzeşte cuvintele Lui , cu adevărat întru acesta dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta cunoaştem că suntem întru El  Cel ce spune că petrece întru El dator este, precum Acela, şi el aşa să umble.( Cf.I In 2:3-6)

   Întru aceasta să urmăm lui Hristos identificând voinţa noastră cu voinţa Lui, astfel încât lucrători fiind,să lucreze întru noi nu voia noastră ,ci voia lui Dumnezeu, să trăim nu pentru noi , ci să trăiască întru noi Hristos, aşa cum spune şi Pavel despre el însuşi : Nu eu trăiesc , ci Hristos trăieşte întru mine . Şi iarăşi: Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine însuşi şi nimeni nu moare pentru sine, căci dacă trăim , Domnului Trăim, iar dacă murim , Domnului murim. Şi dacă trăim , şi dacă murim , ai Domnului suntem.(Rom.14:7-8) Această urmare este adevărata urmare şi numai aceasta ne face pe noi cu adevărat liberi şi aceasta ne face pe noi fiinţe raţionale şi libere moral.Este necesar aşadar ca duhul nostru să urmeze duhului Domnului, inima noastră să fie lipită de El.(Ps.62:8), iar voinţa noastră să se identifice cu voinţa Domnului. Aşa făcând, vom fi adevăraţii Lui ucenici şi vom umbla neabătut pe calea adevărului şi vom rămâne liberi din punct de vedere moral.Numai aşa făcând ne lepădăm de noi înşine, fiindcă nu este mai mare lepădare de sine decât supunerea voinţei trupului voinţei duhului. Fiindcă cu adevărat aceasta este adevărata răstignire a trupului , care cade neputincios la cea mai mică mişcare a voinţei lui proprii. Întru aceasta trupul biruieşte orice întristare.Aceasta este urmarea pe care o cere de la noi Domnul şi întru aceasta petrecem cu adevărat liberi. Orice altă urmare este înşelare. Se înşală cei ce cugetă că sunt creştini , adică următori ai lui Hristos, doar fiindcă Îi poartă numele  sau fiindcă Îi aud poruncile şi le învaţă , dar sunt departe de a se conforma dumnezeieştii voinţe , lepădând păcatul şi supunându-se dumnezeieştii voinţe. Pe creştin îl povăţuieşte Sfântul Ioan Gură de Aur : ,, Nimic nu-i va folosi dogmele drepte , de nu se va îngriji de petrecerea cea spre viaţă,,.  Şi Sfântul Apostol Pavel :

Căci nu cei ce aud cele ale legii sunt drepţi înaintea Domnului, ci cei ce fac cele ale legii se vor îndrepta. La fel şi ruda Domnului, Iacov, ne îndeamnă zicând: Faceti - vă dar împlinitori ai cuvântului şi nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. Şi Domnul nostru Iisus Hristos ne învaţă , zicând: Nimeni nu poate sluji la doi domni : căci sau pe unul îl va iubi şi pe altul îl va urî - sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui ; nu puteţi să slujiţi şi lui Dumnezeu , şi lui mamona.

Şi Sfântul Chiril spune:,, Nici un folos nu ne este nouă să fim numiţi cu numele de creştini , afară numai dacă nu vor urma şi faptele , căci este scris: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.

MARTURIA BISERICII ORTODOXE ASTAZI

                      ,, Pentru cine se roaga neincetat, lumea intreaga se face biserica."
                                                           Cuviosul Siluan Athonitul


        Hraniti de Painea Cereasca si facuti vii de Potirul vesnic,neincetat sa multumim lui Hristos, cel ce in toate zilele e de fata in BISERICA SA !
        Toti impreuna - preotii, episcopii cu poporul- trebuie sa ,, traiasca" experienta unei necontenite pogorari a darurilor Duhului Sfant.Atunci crestinii pot trai impreuna cu sentimentul ca sunt una in Hristos si ca lucreaza pentru aceasta unire prin Hristos, unire in responsabilitate, in rugaciunea comuna in Liturghie; unire in rugaciunea unora pentru altii, unire cu cei ce au murit pentru Hristos,, cu mucenicii, cu sfintii... Un adevarat nor de martori (Evr.12,1). Suntem inconjurati din toate partile de acest nor , nu suntem singuri. Nimeni nu este niciodata singur in Biserica, nimeni nu se poate mantui singur , ci fiecare poate sa o faca numai in Biserica, in rugaciunea tuturor, prin rugaciunea tuturor pentru el , in rugaciunea sa pentru ceilalti...Fiecare este el insusi in unire cu Dumnezeu Care ne ajuta sa inaintam , sa ne curatim  de egoismul nostru . Dumnezeu ne face astfel capabili de o iubire tot mai mare , de o cunoastere, de o sensibilitate tot mai mare fata de Dumnezeu.
   ,, Dumnezeu ne face in stare de o rugaciune puternica:rugaciunea comuna si rugaciunea personala ne ajuta sa devenim din ce in ce mai sensibili fata de prezenta lui Dumnezeu , ne sensibilizeaza pe noi insine, fac din noi lumini in stare sa straluceasca; ne fac in stare sa devenim cu totii lumini aprinse de lumina lui Dumnezeu , sa fim in comuniune unii cu altii in aceasta lumina, sa fim intre noi lumini, avand lumina lui Dumnezeu si prin aceasta devenind noi insine luminosi.
     Ortodoxiei ii este strain sentimentul distantei lui Dumnezeu .Aceasta exista numai penrtu ca s-a dezvoltat prea mult aspectul administrativ al Bisericii ,numai pentru ca exista sentimentul pacatului nostru, sau inca deoarece credem in mod gresit ca Hristos a rezolvat definitiv prin Jertfa Sa problema mantuirii noastre, ca ne-a asigurat in mod juridic iertarea pacatelor si ca acum putem dormi linistiti pentru ca totul este aranjat. Dimpotriva, avem nevoie ca Biserica sa fie prezenta ca un mediu prin care lucreaza Dumnezeu.
     Dumnezeu nu poate lucra decat in aceasta comuniune , in aceasta unitate de credinta, de viata, in aceasta unitate de rugaciune.
    Biserica este un mediu divino-uman , si de aceea Ortodoxia  este foarte actuala.Trebuie sa-l ajutam pe om sa gaseasca aceasta unitate cu ceilalti, aceasta caldura a unirii cu ceilalti sub revarsarea energiilor lui Dumnezeu , in sentimentul comun al prezentei lui Dumnezeu in mijlocul lor.

NIMIC NU ESTE DEOPOTRIVA CU BISERICA

   Nimic nu se compara cu BISERICA !  Si sa nu-mi vorbesti despre ziduri si despre arme, pentru ca zidurile, cu vremea, se invechesc, in timp ce Biserica niciodata nu imbatraneste.Barbarii darama zidurile, Biserica, insa, nici demonii n-o biruiesc. Si ca aceste cuvinte nu inseamna o lauda mare , o marturisesc faptele.Cati au razboit Biserica si cati n-au pierit dintre cei care au facut-o? Biserica , insa, s-a inaltat catre ceruri, ea are un final maret. Cand este razboita, ea biruieste, cand este vanata, ea triumfa, cand i se adreseaza cuvinte de ocara, ea devine mai stralucitoare. Biserica primeste lovituri si nu cade din pricina ranilor, este zdruncinata, dar nu se cufunda , este incarcata de valuri , dar nu naufragiaza, este asediata, dar ramane nebiruita, este atacata, dar nu este invinsa!  Asadar, de ce a fost ingaduit razboiul? Ca rasplata sa se arate mai stralucitoare!...
,, Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri,, ( Matei 5,11-12).
Am fost exilat, dar aceasta n-a fost ocara pentru mine, pentru ca un singur lucru este ocara: pacatul.
Si daca intreaga lume te insulta , daca tu nu te-ai jignit pe tine , n-ai fost jignit. Tradare inseamna numai tradarea constiintei. Sa nu-ti tradezi constiinta, si nimic nu te tradeaza!!!

CRUCEA ESTE SLAVA LUI HRISTOS

    Mantuitorul Insusi, inainte sa fie rastignit , a grait: ,, Parinte, a venit ceasul , preaslaveste pe Fiul Tau,, ( Ioan 17,1) numind CRUCEA slava. Despre faptul ca Sfanta Cruce inseamna slava, asculta ce spune Evanghelistul: ,, Caci inca nu era (dat) Duhul , pentru ca Iisus inca nu fusese preaslavit,, (Ioan 7,39)
Ceea ce ne spune Sfantul Evanghelist Ioan se refera la faptul ca harul nu fusese inca dat, deoarece dusmania fata de oameni nu fusese inca pierduta, de vreme ce CRUCEA nu fusese inca inaltata. Pentru ca Sfanta Cruce a risipit dusmania lui Dumnezeu fata de oameni , a adus impacarea, a facut pamantul cer, i-a unit pe oamenii cu ingerii, a stricat acropola mortii , a paralizat puterea diavolului, a pierdut puterea pacatului, a scapat pamantul de inselaciune, a readus adevarul, i-a alungat pe demoni, a stricat templele idolatre, a inaltat altare, a pierdut fumul jerfelor,a sadit virtutea, a intemeiat bisericile. CRUCEA este voia TATALUI , slava FIULUI, bucuria SFANTULUI DUH, lauda fericitului Apostol Pavel, pentru ca zice : ,, Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda , decat numai in CRUCEA DOMNULUI nostru  Iisus Hristos , prin care lumea este rstignita pentru mine, si eu pentru lume!!! ,, (Galateni 6,14). CRUCEA este mai luminoasa decat soarele , mai stralucitoare decat razele lui.Pentru ca atunci cand soarele se intuneca CRUCEA straluceste. Si soarele se intuneca nu poentru ca dispare , ci pentru ca este biruit de stralucirea CRUCII!
Crucea a sfasiat zapisul pacatelor noastre, a facut nefolositoare legatura mortii, CRUCEA este marturia iubirii lui Dumnezeu. ,, Caci Dumnezeu asa a iubit lumea incat pe Fiul Sau Cel Unul Nascut L-a dat ca oricine crede in EL sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica,,(Ioan 3,16)
Si iarasi fericitul Pavel spune: ,, Caci daca, pe cand eram vrajmasi, ne-am impacat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Sau , cu atat mai mult, impacati fiind, ne vom mantui prin viata Lui.(Romani 5,10).
CRUCEA este zidul cel tare, arma nebiruita, garantia celor bogati ,bunastarea celor saraci,zidul de aparare al celor vanati, arma celor care se lupta in razboaie, pieirea patimilor , dobandirea virtutilor, semn minunat si nemaiintalnit.  ,, Neam viclean si desfranat cere semn, dar semn nu i se va da, decat semnul lui Iona proorocul,, (Matei 12,39). Si fericitul Apostol Pavel spune , de asemenea: ,, Fiindca si iudeii cer semne , iar elinii cauta intelepciune.Insa noi propovaduim pe Hristos Cel rastignit  : pentru iudei, sminteala; pentru neamuri, nebunie.,, (Corinteni 1, 22-23). CRUCEA a deschis RAIUL , l-a bagat in Rai pe talhar, a condus neamul omenesc,care urma sa piara si nu era vrednic nici de pamant , catre Imparatia cerurilor.

POSTIREA FACE SUFLETUL MAI PUTERNIC

    Fericitul Apostol Pavel spune: ,, Cu cat omul cel dinafara se pierde , cu atat cel dinlauntrul nostru se innoieste...,, Pentru ca postirea este hrana sufletului si asa cum hrana trupeasca creste trupul , la fel si postul face sufletul mai vanjos, ii face aripile mai usoare, il poarta deasupra acestei lumi, ii da prilejul sa-si inchipuie lucrurile ceresti , dupa ce-l aseaza pe acesta mai presus de placerile si desfatarile vietii pamantesti.Si asa cum corabiile mai putin incarcate strabat largul marii mai repede , iar cele incarcate mult se misca greu si se scufunda, la fel si postirea, dupa ce face mintea mult mai usoara, o pregateste sa strabata cu usurinta largul vietii de aici , ca sa ne intoarcem catre ceruri, sa ne aratam miscati de cele ceresti si sa nu dam nici o importanta celor trecatoare,ci sa le dispretuim ca fiind mai lipsite de pret decat umbra si visurile.  Betia si lacomia pantecelui insa, deoarece asaza greutate asupra mintii si ingroasa trupul , robesc si sufletul, de vreme ce-l asediaza din toate partile si nu ingaduie mecanismului gandirii sa fie mai puternic.( Sfantul Ioan Gura de Aur)

SIMPLIFICATI-VA VIATA, CA SA SE INDEPARTEZE STRESUL

   Cu cat oamenii se indeparteaza mai mult de viata cea simpla , fireasca, si inainteaza spre lux, cu atat creste si nelinistea din ei. Si cu cat se indeparteaza mai mult de Dumnezeu, este firesc sa nu gaseasca nicaieri odihna.
   Din traiul cel bun , lumesc,din fericirea lumeasca iese stresul lumesc.Educatia exterioara cu stres duce in fiecare zi sute de oameni la psihanalize si la psihiatri si construieste mereu spitale de boli psihice si instruieste psihiatri, dintre care multi nici in Dumnezeu nu cred, nici existenta sufletului nu o primesc.
Prin urmare, cum este cu putinta ca acesti oameni sa ajute suflete, cand ei insisi sunt plini de neliniste?
Cum este cu putinta ca omul sa mangaie cu adevarat, daca nu crede in Dumnezeu si in viata cea adevarata , cea de dupa moarte, cea vesnica? Cand omul prinde sensul cel mai adanc al vietii celei adevarate, i se indeparteaza toata nelinistea si-i vine mangaierea dumnezeiasca , si astfel se vindeca.Daca ar fi  mers cineva la spitalul de boli psihice si le-ar fi citit bolnavilor pe Avva Isaac, s-ar fi facut bine toti cei ce ar fi crezut in Dumnezeu, pentru ca ar fi cunoscut sensul cel mai adanc al vietii.
   Oamenii incearca sa se linisteasca cu calmante sau cu teorii yoga si nu vor adevarata liniste, care vine atunci cand se smereste omul si care aduce mangaierea dumnezeiasca inlauntrul lor.
   Cand vedem un om cu o neliniste mare , cu mahnire si suparare , desi le are pe toate, atunci sa stim ca ii lipseste Dumnezeu.In cele din urma , oamenii sunt chinuiti si de bogatie, pentru ca bunurile lumesti nu-i implinesc sufleteste: sufera de un chin indoit.
( Cuviosul Paisie Aghioritul)

DIN INTELEPCIUNEA SFINTILOR PARINTI

   * SFANTUL IOAN GURA DE AUR

- Daca nu vrei sa auzi cuvinte rele la adresa ta, nici tu nu trebuie sa vorbesti de rau pe cineva. Vrei sa fii miluit ? Fa si tu milostenie ! Vrei sa fii iertat ? Iarta si tu !
- Dumnezeu nu rasplateste in functie de reusite , ci in functie de incercarea celor care fac eforturi pentru a reusi ceva.
- Atat de mareata este BISERICA , incat, atunci cand se afla in razboi, isi biruieste dusmanii, iar cand este hulita se face mai stralucitoare.
- Chiar daca aici pe pamant Dumnezeu nu-i rasplateste pe toti oamenii buni, astfel se adevereste ceea ce a spus despre Judecata de Apoi , anume ca va pedepsi pe cativa inainte de aceasta, trezindu-i pe cei care dorm somnul adanc al dezinteresului.
- Sa pasim cu frica mare pe calea cea stramta si cu chinuri , ingrozindu-ne continuu, sa nu cumva sa cadem.
- Sunt mai buni si mai presus cei care nu sunt cuprinsi de placerile acestei vieti trecatoare.
- Dumnezeu ne-a dat multe cai sa ne mantuim , insa este nevoie ca noi sa nu fim indiferenti.
- Pacea este mama tuturor bunatatilor si conditia fiecarei bucurii in parte.
- Pacea este un lucru atat de important , incat cei care sunt facatori si aducatori de pace sunt numiti fiii lui Dumnezeu ( Matei 5,9) , iar cei care fac rau , trebuie numiti fii ai diavolului.
- Pe cat de mari sunt bunatatile pe care le-am primit , pe atat de rau suntem pedepsiti atunci cand ne dovedim a fi nevrednici de acestea.

* SFANTUL VASILE CEL MARE

- FERESTE-TE DE TINE INSUTI!!!  Nu te ingriji de cele muritoare ca de cele vesnice, dar nici sa dispretuiesti cele vesnice, ca si cand ar fi trecatoare.
- Daca te cunosti pe tine asa cum trebuie , Il vei intelege si pe DUMNEZEU.
- Dintre toate creaturile LUI , Dumnezeu numai pe om l-a facut sa stea drept, ca sa-ti dai seama ca prin aceasta pozitie viata ta provine din ceruri.
- Daca vrei sa afli cu gandul mintii ce este Dumnezeu, vei vedea cum Acesta alearga in fata ta, intampinandu-ti gandurile.
- Acolo unde este Sfantul Duh, acolo este si HRISTOS,  iar acolo unde este HRISTOS se arata in intregime si stapaneste TATAL.
- ... Cel care a varsat lacrimi fierbinti pentru pacatele aproapelui sau , se vindeca pe sine.
- Lipsa de rautate dovedeste simplitatea caracterului , generozitatea si smerenia.
- Razbunarea si raspunsul in raspar dovedesc multe rele: credinta bolnava, deznadejde, goliciune si un caracter mandru.
- Cel care a pastrat talantul ( darul ) pe care i l-a dat Dumnezeu numai pentru el si nu l-a impartasit cu ceilalti, este osandit ca cel care ,, a ascuns talantul".

DARUL CEL MAI INALT FACUT DE CREATOR CREATURII

     RUGACIUNEA este darul cel mai inalt si fara de pret facut de CREATOR creaturii, omului, care prin ea poate vorbi cu CEL ce l-a creat, asa cum vorbeste un fiu cu parintele sau, poate sa reverse inaintea LUI simtamintele sale de admiratie, de lauda si recunostinta.Dar oare multi pretuiesc acest dar si se grabesc la rugaciune , doxologie si multumire?

   Sfintii Parinti au alcatuit rugacinile cu intelegere si cu inimi deschise prin DUHUL SFANT. De ce insa noi atunci cand le avem pe buze , ne rugam adesea fara a ne deschide inimile si fara a ne gandi la ce spunem? Si cat de minunate sunt aceste rugaciuni !  

   Sa nu abati inima mea spre cuvinte de viclesug, ca sa-mi dezvinovatesc pacatele mele [Ps 140] Ce inseamna : sa-mi dezvinovatesc pacatele mele? Inseamna sa nu nascocesc  cu viclenie scuze pentru pacate ; ori nu toti pacatuim prin asa ceva? . Facem in fiecare zi mii de pacate si tot de atatea ori gasim justificari viclene . De pilda , nu exista zi in care sa nu fim robi pantecelui , facand din el un idol , lacomindu-ne , ghiftuindu-ne, si gandim in noi insine : nu-i nimic!
Ne omoram timpul cu tot felul de lucruri , uitand de lucrul cel mai insemnat - MANTUIREA CUMPARATA CU UN PRET ATAT DE MARE , si zicem in noi insine : nu-i nimic !


                   Ne rugam deseori cu o inima motaind de patimile vietii si in care vorbeste inima noastra motainda si nu cu o rugaciune adevarata , vie , fierbinte . Lumanarile si candelele ne aduc aminte ca trebuie sa ne rugam fierbinte , inflacarat : Cu duhul fiti fierbinti ; Domnului slujiti[Rm12,12]

                 RUGACIUNEA  sincera pentru popor si mai cu seama pentru enoriasi ne apropie puternic si sincer pe toti : pastorii de pastoriti, pastoritii de pastori. Este bine sa ne rugam sincer pentru toti : fiindca rugaciunea ne inrudeste si ne uneste .
RUGATI-VA  cu sinceritate pentru toti cei apropiati si pentru cei indepartati , fiindca printr-o rugaciune izvorata din inima putem intra in contact duhovnicesc cu toti iubindu-i, chiar daca cu unii nu ne-am vazut si nu ne vom vedea toata viata ; rugaciunea unaste, incalzeste, sfinteste intareste pe toti. RUGATI-VA UNUL PENTRU ALTUL, CA SA VA VINDECATI[Iac 5,16] spune apostolul.

LITURGHIA - CERUL PE PAMANT

      Toti  iubim viata, dar adevarata viata este in noi numai atunci cand ne adapam de la Izvorul vietii _ Iisus  Hristos.  LITURGHIA este o comoara , izvor de viata adevarata , fiindca in ea Insusi Domnul , Stapanul vietii, se da pe SINE INSUSI  mancare si bautura celor ce cred in EL , si da viata din belsug celor ce se impartasesc cu EL , precum Insusi spune : Cel ce mananca TRUPUL MEU si bea SANGELE MEU are viata vesnica , EU am venit ca viata sa aiba si din belsug sa aiba(In.6,54;10,10). Dar cel ce indeamna necontenit la pacat si moarte , diavolul ,folosind  toate siretlicurile iadului, cauta sa-l indeparteze pe crestin de la PAHARUL VIETII , insuflandu-i credinta putina, indiferenta si neravna pentru aceasta TAINA a credintei crestine - cea mai mare dintre toate - spre a-i tine pe oameni in lanturile pacatului si ale mortii. Trebuie sa tinem aprinsa in inimi mereu flacara credintei in IISUS HRISTOS, in dragostea Lui nesfarsita ; sa citim mai des SFANTA EVANGHELIE, sa patrundem in cele citite , sa se cerceteze fiecare pe sine insusi , sa-si recunoasca saracia duhovniceasca, apasarea blestemului , orbirea, goliciunea, sa inseteze dupa dreptate , adica pentru a indrepta si a lucra dreptatea, fara de care nu este cu putinta o impartasire sincera si cu fierbinte dragoste, rodnica, cu SFINTELE TAINE ; trebuie sa ne lepadam de orice patima si desfatare pamanteasca, acestea fiind oprelisti extreme in calea iubirii ceresti. Toata grija lumeasca acum sa o lepadam- aceste cuvinte deosebit de importante ale imnului Heruvic raman pentru majoritatea crestinilor glasul celui ce striga in pustie. Atat de mult ne-am lasat cuprinsi de cele desarte , grijile vietii si patimile lumesti  ne-au ticalosit sufletele!
             Necugetand la cele duhovnicesti, sufletul moare putin cate putin pentru Dumnezeu si pentru aceste lucruri, ramane surd fata de ele. CE POATE FI MAI IMPORTANT, MAI MARET, MAI SFANT,MAI DUMNEZEIESC, MAI FACATOR DE MINUNI SI MAI MISCATOR DECAT   LITURGHIA?
Dar multi dintre crestini sunt morti si surzi pentru ea; asista fara nici un chef, rece, in timp ce privirile si gandurile ratacesc cine stie pe unde. DE CE ? DIN PRICINA CA N-AU DESTULA CREDINTA IN ACEASTA TAINA  SI, MAI CU SEAMA, FIINDCA NU CUGETA INDEAJUNS LA MARETIA, LA SFINTENIA, LA PUTEREA EI DE-VIATA-FACATOARE SI LA ROADELE EI :  INNOIREA SI VIATA VESNICA.   MULTI RAMAN SURZI FIINDCA AU INIMA ALIPITA DE BOGATIILE VREMELNICE , STRICACIOASE , de desfatarile vietii, de tot felul de pofte trupesti. Pentru aceea se cuvine ca noi sa luam aminte cu atat mai mult la cele auzite, ca nu cumva sa ne pierdem [ Evr 2,1]
   CAT de josnici, de pamantesti, de patimasi,de nevrednici de LITURGHIE - de aceasta slujire a lui DUMNEZEU , cereasca si mai presus de ceruri , implinita de DUMNEZEU in nemarginitaSA iubire de oameni!- suntem noi. Venim la LITURGHIE  cu imprastierea noastra , cu patimile noastre si visele noastre pamantesti , cu necuratia si desertaciunile noastre, cu ordinele si calculele vietii de fiecare zi , de care sufletul nostru nu se poate dezlipi nicicum. IA SEAMA , suflete de crestin, ce se canta la inceputul LITURGHIEI :
Unule-Nascut,Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, Cel ce esti fara de moarte si ai primit pentru mantuirea noastra a Te intrupa din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria , Care neschimbat te-ai intrupat si rastignindu-te Hristoase, Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai calcat : Unul fiind din Sfanta Treime , impreuna marit cu TATAL si cu DUHUL SFANT , mantuieste-ne pe noi!  AI AUZIT?
Dumnezeu s-a intrupat pentru tine, S-a facut om.... Simti oare ce inseamna aceasta? Te inalta oare aceasta? Te desprinde de pamant? Priveste cat de ingaduitor , infricosator, minunat, si grozav se apropie de noi Imparatia lui Dumnezeu. Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh.  Asculta :
Imparatia lui Dumnezeu pe pamant! Ce bucurie, ce incantare, ce minune ! Care este imparatia aceasta ?
BISERICA LUI HRISTOS.
   Voi , cei ce va mandriti cu cunostintele lumesti si care batjocoriti sfanta credinta, BISERICA,  dumnezeiestile slujbe, voi care aveti intelepciunea nebuna a lumii acesteia , veniti aici, smeriti-va si cunoasteti blestemul ce va apasa , dati-va seama cat sunteti de saraci, lipsiti, orbi, goi; ca stati in boala si in moarte.TATAL CERESC S-a milostivit de voi si cu toata mila si cu toata dragostea vi l-a trimis spre impacare pe FIUL SAU UNUL-NASCUT,  pentru ca prin crucea, moartea si invierea SA sa va faca vii si sa va mantuiasca.  Aceasta este taina mantuirii , acesta este lucrul de nesavarsita bunatate, intelepciune, putere, de nemasurata iubire de oameni , care se savarseste in fiecare zi in sfintele noastre biserici in timpul LITURGHIEI.
   O, CAT DE MAREATA , DE SFANTA, DE MANTUITOARE  si de dorita este pentru crestin LITURGHIA!  Cu adevarat biserica se face cer!  Fiindca Dumnezeu in Treime pogoara pe sfantul si de viata- facatorul prestol in fiecare zi si savarseste marea minune a milostivirii SALE, prefacand painea si vinul in PREACURATUL TRUP si PREACURATUL SANGE al Fiului lui Dumnezeu si invrednicindu-i pe credinciosi sa se impartaseasca cu ELE.

  Cu ce mare cinste l-a invrednicit Dumnezeu pe om, venind sa se salasluiasca in el prin Sfintele Taine , umbland in el si cu el - intr-un cuvant- facandu-l templul Sau insufletit, dupa cum a spus Domnul : vom veni la el ( la cel ce implineste poruncile lui) si vom face la el salas(In 14,23). Si totusi oamenii care poarta numele de crestin raman in mare parte insensibili fata de aceasta nemasurata binefacere a lui Dumnezeu , necinstind templul lui Dumnezeu - trupul si sufletul lor- prin tot felul de pacate, patimi , pofte.O, nesimtirea, nebunia si blestemul nostru!  Universul cel atat de maret si de minunat alcatuit nu-L cuprinde pe Creatorul si Domnul Sau si nu este vrednic sa-L cuprinda , ca unul ce este material, in timp ce sufletul omului Il poate cuprinde, se face madular al Lui, se logodeste cu El.  Ce cinste, ce dumnezeiasca vrednicie !




          [SFANTUL IOAN DE KRONSTADT]

CUVANTUL IN RUGACIUNE

                 Si in gura noastra cuvantul apare deja creator, formand sunete articulate; impreuna cu cuvantul iese duhul viu al omului , care este nedespartit de gand si de cuvant. Vedeti ? Prin firea sa , cuvantul chiar si in noi este creator. Si atunci, de ce ramanem , ca niste putini credinciosi, neincrezatori in puterea creatoare a cuvantului - de pilda, in faptul ca in rugaciune ea - aceasta ,, slujba cuvantatoare,, - va face negresit sa se pogoare la noi mila Stapanului? Astfel cuvantul creeaza necontenit trup: sunetele articulare si scrierile , altfel spus cartile noastre, nu sunt oare trup in care este imbracat cuvantul? Iar noi am ascultat si am privit atat de mult , incat ni se pare ca asta nu merita deloc luarea noastra aminte. Nu numai firea Dumnezeirii, ci - cu darul Ei - si firea fapturilor insufletite este creatoare sub calauzirea lui Dumnezeu : Cresteti si va imultiti(Fac.1,28).
               Cuvantul lui Dumnezeu este totuna cu Insusi Dumnezeu. Drept aceea , sa crezi fara sa te indoiesti orice cuvant al Domnului; cuvantul lui Dumnezeu este lucru[ realitate] ; si cuvantul tau trebuie sa fie lucru; asadar, daca ti-ai dat cuvantul , sa-l implinesti neaparat; drept aceea si la rugaciune cuvintele noastre trebuie sa fie lucru si adevar, iar nu minciuna, nu prefacatorie, nu amagire.Asa si in toate ale vietii noastre.
                La rugaciune sa crezi intotdeauna cu tarie si sa iti amintesti ca orice gand si orice cuvant al tau pot neindoielnic sa devina lucru. La Dumnezeu nimic nu este cu neputinta.(Luc.1,37). Iar cine se lipeste de Domnul  un duh cu Domnul este ( 1Cor.16,17)Asta inseamna ca nici cuvantul tau nu este cu neputinta . Toate sunt cu putinta celui ce crede(Mat.9,23). Pazeste cuvantul: de pret este cuvantul. Pentru orice cuvant desert oamenii vor da seama de dansul in ziua judecatii(Mt.12,36)
               Cand te rogi , ia aminte cu tarie la cuvintele rugaciunii, simte-le cu inima.Nu desparti de ele mintea ta prin nici un fel de ganduri.
                Cand te indoiesti ca se va savarsi sau implini cuvantul rugaciunii, adu-ti aminte ca este in firea cuvantului sa se savarseasca, sa fie lucrator, si ca Duhul Sfant, Care ne invata sa ne rugam precum se cade (v.Rom.8,26), este si Se numeste insusi Savarsitorul. El este Cel ce savarseste rugaciunea noastra. Adu-ti aminte ca cuvantul este putere; s-a zis ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta(Lc.1,37) . Cuvantul Domnului nu se intoarce la El desert (Is.55,11), ci asemenea ploii sau luminii , adapa cuvantul inimilor noastre si da samanta implinirii semanatorului. Si despre oameni se spune: ,, Are o neobisnuita putere a cuvantului.''
Vezi?  Cuvantul este putere, duh , viata.
             Fiecare cuvant al Sfintei Scripturi, fiecare Cuvant al Dumnezeiestii Liturghii, al Utreniei si Vecerniei, fiecare cuvant al sfintelor rugaciuni are in sine puterea sa, asemenea insemnatatii cinstitei si de viata facatoarei cruci.Astfel de har este in fiece cuvant bisericesc, datorita lui Dumnezeu-Cuvantul Ipostatic intrupat, Care salasluieste in Biserica, fiind Capul ei. De altfel, orice cuvant bun si adevarat are puterea sa datorita lui Dumnezeu, Cuvantul cel simplu , Care umple toate.Asadar, cu ce luare-aminte si evlavie, cu ce credinta trebuie sa rostim fiecare cuvant!  Deoarece Cuvantul este Insusi Ziditorul - Dumnezeu, si prin Cuvant a fost adus totul din nefiinta intru fiinta.
                              [  Sfantul Ioan de Kronstadt ]

RUGACIUNEA- STARE INAINTEA SFINTEI TREIMI SI A SOBORULUI LOCUITORILOR CERESTI

                      Cand chemi in rugaciune pe Domnul Dumnezeu Cel in Trei Fete, adu-ti aminte ca Il chemi pe Parintele Cel fara de inceput a toata faptura,al ingerilor si oamenilor , ca de tine, cel ce il chemi , se minuneaza toate puterile ceresti si te privesc cu dragoste pentru faptul ca chemi cu credinta, cu dragoste si cu evlavia cuvenita pe Facatorul Cel de obste al lor si al nostru , pe Atottiitorul si Domnul, pe Care ei Il iubesc fara de masura, inaintea Caruia se cucernicesc nespus. O, ce inalta fericire,ce marire, ce vrednicie e a-L chema pe Vesnicul Parinte! Sa pretuiesti neincetat si neschimbat aceasta preainalta fericire pe care ti-a daruit-o nesfarsita bunatate a Dumnezeului tau si nu te lasa furat de ganduri in timpul rugaciunii tale. La tine ia aminte Dumnezeu, la tine iau aminte ingerii si sfintii oameni ai lui Dumnezeu.
Cand te rogi in singuratate si se trandaveste duhul tau, si va incepe sa se plictiseasca si sa se ingreuneze de singuratate , adu-ti aminte , atunci ca si intotdeauna,ca spre tine cauta cu ochi mai luminosi ca soarele Dumnezeu Cel in Trei Ipostasuri , toti sfintii ingeri, ingerul tau pazitor si sfintii oameni ai lui Dumnezeu. Adevarat , fiindca ei sunt cu totii una in Dumnezeu, si unde este Dumnezeu acolo sunt si ei. Incotro se intoarce soarele , intr-acolo si razele lui toate.  Intelege ce spun.  Roaga-te totdeauna cu inima aprinsa-iar pentru asta nicicand nu te ghiftui cu mancare si bautura. Adu-ti aminte cu cine stai de vorba!
Oamenii uita foarte des cu cine stau de vorba la rugaciune, cine e martor rugaciunii lor.
Ei uita ca stau de vorba cu Cel priveghetor si atotvazator, ca la impreuna-vorbirea dintre ei si Dumnezeu iau aminte toate puterile ceresti si toti sfintii oameni ai lui Dumnezeu.

DESPRE PURTAREA CRUCII

Crucea personala a fiecaruia, cand se uneste cu crucea lui Hristos,puterea si lucrarea acesteia din urma trece asupra noastra, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos,se revarsa asupra noastra orice binefacere si orice dar desavarsit. Prin urmare, crucile pesonale ale fiecaruia sunt la fel de necesare in lucrarea mantuirii pe cat este si Crucea lui Hristos. Nu veti intalni nici un mantuit care sa nu fi fost purtator de cruce. De aceea, fiecare este inconjurat din toate partile de cruci, ca sa nu se osteneasca cautandu-si crucea si ca sa fie aproape de puterea mantuitoare a Crucii lui Hristos.Putem spune si asa: uita-te in jurul tau si inlauntrul tau, descopera-ti crucea, poart-o cum se cuvine, unita cu Crucea lui Hristos si vei fi mantuit ! Cu toate ca fiecare isi poarta crucea si fara sa vrea si , de cele mai multe ori, crucea nu este usoara, ci anevoie de purtat , totusi nu fiecare o priveste in lumina Crucii lui Hristos ; nu fiecare o pune in slujba lucrarii mantuirii sale. De aceea , crucea nu este mantuitoare pentru fiecare.
Sa luam la rand toate crucile posibile si sa vedem cum trebuie sa o purtam pe fiecare dintre ele , pentru ca ea sa capete putere mantuitoare. Sunt multe cruci , dar felurile lor sunt trei : primele sunt crucile exterioare , alcatuite din suferinte si necazuri si,in general, dintr-o nefericita soarta pamanteasca; a doua categorie o reprezinta crucile interioare, nascute din lupta cu patimile si cu poftele , pentru a castiga virtutile ; a treia categorie o reprezinta crucile harice ( de duh si de har), care sunt primite prin totala predare in voia lui Dumnezeu.
Crucile exterioare sunt cele mai felurite si mai complexe cruci.Ele sunt raspandite pe toate drumurile noastre si se intalnesc aproape la fiecare pas.Aici putem include supararile,necazurile,nenorocirile,bolile,pierderea celor apropiati, necazurile de la serviciu, tot felul de privatiuni si de pagube , neplacerile familiale , relatiile nefavorabile cu lumea, jignirile,supararile, pierderile si , in general, soarta pamanteasca , mai mult sau mai putin anevoioasa pentru fiecare . Cine nu are vreuna dintre aceste cruci? Nici nu se poate altfel. Nici celebritatea, nici bogatia, nici slava, nici marirea pamanteasca nu ne scutesc de ele.Ele s-au impletit cu viata noastra pamanteasca din clipa in care s-a inchis raiul pamantesc si nu se vor desprinde de ea , pana nu se va deschide raiul ceresc.
De vrei ca aceste cruci sa-ti fie mantuitoare , foloseste-te de ele asa cum le-a randuit Dumnezeu pentru mantuirea omului, in general, si a ta, in particular.De ce a randuit Domnul ca nimeni sa nu se afle pe pamant fara necazuri si stramtorari? Pentru ca omul sa nu uite ca este un exilat, ca sa nu traiasca pe pamant ca un bastinas in patria sa, ci ca un calator si ca un venetic intr-o tara straina si sa caute intoarcerea in adevarata sa patrie. Cand omul a pacatuit a fost imediat izgonit din rai si, in afara raiului, a fost inconjurat de necazuri si de lipsuri si de tot felul de greutati, ca sa tina minte ca nu se afla la locul sau , ci este pedepsit , si ca sa se ingrijeasca sa caute miluire si revenire la rangul sau . Astfel, nu te mira vazand necazuri, nenorociri si lacrimi, ci rabda fara sa te necajesti.
(Sfantul Teofan Zavoratul)