OARE IUBIM ADEVĂRATA VIAȚĂ ?

         Toți iubim viața , dar adevărata viață este în noi numai atunci când ne adăpăm de la Izvorul Vieții - Iisus Hristos. Liturghia este o comoară, izvor de viață adevărată, fiindcă în ea Însuși Domnul, Stăpânul vieții, se dă pe Sine Însuși mâncare și băutură celor ce cred în El, și dă viață din belșug celor ce se împărtășesc cu El , precum Însuși spune: Cel ce mănâncă trupul meu și bea Sângele Meu are viață veșnică , Eu am venit ca viață să aibă și din belșug să aibă (In.6,54;10). Dar cel ce îndeamnă necontenit la păcat și moarte , diavolul, folosind toate șiretlicurile iadului, caută să-l îndepărteze pe creștin de la Paharul Vieții, insuflându-i credință puțină , indiferență și nerâvnă pentru această Taină a credinței creștine - cea mai mare dintre toate - spre a-i ține pe oameni în lanțurile păcatului și ale morții. Trebuie să ținem aprinsă în inimi mereu flacăra credinței în Iisus Hristos, în dragostea Lui nesfârșită; să medităm mai des la minunatele fapte ale economiei Sale ; să citim mai des Sfânta Evanghelie, să pătrundem în cele citite, să se cerceteze fiecare pe sine însuși , să-și recunoască sărăcia duhovnicească, apăsarea blestemului , orbirea, goliciunea, să înseteze după dreptate, adică pentru a îndrepta și a lucra dreptatea, fără de care este cu neputință o împărtășire sinceră și cu fierbinte dragoste, rodnică , cu Sfintele Taine ; trebuie să ne lepădăm de orice patimă și desfătare pământească, acestea fiind opreliști extreme în calea iubirii cerești. Toată grija lumească acum să o lepădăm - aceste cuvinte deosebit de importante ale imnului Heruvic rămân pentru majoritatea creștinilor glasul celui care strigă în pustie. Atât de mult ne-am lăsat cuprinși de cele deșarte , grijile vieții și patimile lumești ne-au ticăloșit sufletele! Acum Liturghia se săvârșește pe scenă la teatru ! Dar între ele este o deosebire infinită, ca între cer și pământ! Liturghia este de la un capăt la altul o slujire cerească pe pământ, în timp ce teatrul este o operă pur pământească, plină de toate patimile pământești posibile, o întruchipare și o școală pentru pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții(In.2,16), o școală a lumii acesteia vicioase și păcătoase , un divertisment păcătos, în care ca într-o oglindă sau într-un caleidoscop - faimos aparat din fizică - se reflectă lumea cu moravurile, obiceiurile, tentațiile, desfătările, nelegiuirile sale și cu urmările lor jalnice.
            LITURGHIA - CERUL PE PĂMÂNT ( Sfântul Ioan de Kronstadt)