Oamenii L-au condamnat pe DUMNEZEU la moarte; Dumnezeu insa, prin INVIEREA LUI ii
,, condamna " pe oameni la nemurire. In locul loviturilor pe care I le-au dat oamenii, EL ii imbratiseaza; in locul ocarilor, EL le impartaseste binecuvantari; in locul mortii, EL le da nemurirea. Nicicand oamenii n-au aratat atata ura fata deDumnezeu ca atunci cand L-au rastignit; si niciodata Dumnezeu n-a aratat atata iubire fata de oameni ca atunci cand a inviat. Oamenii au vrut sa-L faca pe Dumnezeu muritor, dar DUMNEZEU, prin INVIEREA LUI, i-a facut pe oamnei nemuritori. Inviat-a Dumnezeu Cel rastignit si a ucis moartea. Moartea nu mai este. Nemurirea a coplesit pe om si toate lumile.
Prin INVIEREA DUMNEZEULUI-OM, natura omeneasca a fost condusa in mod definitiv pe calea nemuririi si a devenit infricosatoare chiar si pentru moarte. Pentru ca inainte de INVIEREA lui HRISTOS moartea era infricosatoare pentru om, iar de la INVIEREA DOMNULUI omul devine infricosator pentru moarte. Daca traieste prin credinta in DUMNEZEUL-OM CEL INVIAT, omul traieste mai presus de moarte. Moartea se schimba in ,, asternut picioarelor lui"(Corinteni 15). Astfel, atunci cand omul in HRISTOS moare, el isi lasa doar vesmantul trupului sau, ca sa-l imbrace din nou in ziua celei de-a Doua Veniri.
... Ucenicii, care au fugit departe de IISUS atunci cand a murit, se intorc la EL atunci cand inviaza. Chiar si centurionul roman, cand L-a vazut pe HRISTOS inviind din mormant, L-a marturisit drept FIU al lui DUMNEZEU. In acelasi fel, toti cei dintai crestini au devenit crestini pentru ca a inviat HRISTOS, pentru ca a fost invinsa moartea. Acest lucru nu se gaseste in nici o religie si el IL ridica pe DOMNUL deasupra tuturor oamenilor si zeilor. El arata si dovedeste in chip unic si de necontestat ca IISUS HRISTOS este singurul DUMNEZEU adevarat si DOMN in toate lumile cele vazute si nevazute.
TOATA ISTORIA CRESTINISMULUI nu este altceva decat istoria unei singure si unice minuni, a minunii INVIERII lui HRISTOS, care se continua neintrerupt in inimile crestinilor, zi de zi, an de an, veac de veac, pana la cea de-a DOUA VENIRE.
... Credinta noastra este biruinta prin care invingem moartea, si anume credinta in DOMNUL CEL INVIAT. Unde-ti este, moarte, boldul? Iar boldul mortii este pacatul( I Corinteni15). Prin Invierea SA Domnul a tocit boldul mortii.
Biruind in el prin HRISTOS pacatul, omul biruie moartea. Daca trece o zi si nu-ti invingi macar un singur pacat, recunoaste ca ai devenit si mai muritor. Daca insa iti vei invinge un pacat sau doua sau trei, ai devenit cu aceasta mai tanar, o tinerete care nu imbatraneste, o tinerete nemuritoare si vesnica! Sa nu uitam niciodata: a crede in HRISTOS CEL INVIAT inseamna sa duci necontenit o lupta impotriva pacatului, impotriva raului si impotriva mortii.
Faptul ca omul crede cu adevarat in DOMNUL CEL INVIAT il dovedeste prin aceea ca lupta impotriva pacatului si a patimilor; iar daca se lupta, trebuie sa stie ca se lupta pentru nemurire si pentru viata cea vesnica. Daca insa nu se lupta, atunci credinta lui este zadarnica! Pentru ca, daca credinta omului nu este o lupta pentru nemurire si pentru vesnicie, atunci ce este? Daca, prin credinta in HRISTOS nu ajungem la nemurire si la biruinta impotriva mortii, atunci la ce mai foloseste credinta noastra? ( Sfantul Iustin Popovici)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu