Despre
rugaciunea pentru aproapele – Sf. Ioan de Kronstadt
Atunci cand altii, lovind cu necaz si cu
stramtorare sufletul tau, te fac sa te rogi lui Dumnezeu cu durere, cu inima
umilita si cu lacrimi pentru miluire, roaga-te pentru iertarea pacatelor lor la
fel cum te rogi pentru iertarea pacatelor tale si totodata roaga-te pentru
mantuirea lor la fel ca pentru a ta. De vei ajunge sa faci asta si o vei
preface in deprindere, vei primi de la Domnul belsug de daruri duhovnicesti,
daruri ale Duhului Sfant, Care iubeste sufletul cu impreuna-simtire fata de
mantuirea altora, fiindca El insusi, Duhul Cel atotsfant, vrea in tot chipul sa
ne mantuiasca pe toti, numai sa nu stam impotriva Lui, sa nu impietrim inimile
noastre. Insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspinuri negraite (Rom. 8, 26).
Daca voiesti sa indrepti pe cineva de
neajunsurile sale, nu te gandi ca il vei indrepta numai cu mijloacele tale: noi
singuri mai mult stricam cu propriile noastre patimi, de pilda cu trufia si
intaratarea care ia nastere din aceasta. Mai bine arunca spre Domnul grija ta
(Psalmul 54, 25) si roaga-te din toata inima Lui, Celui ce cearca inimile si
rarunchii nostri (Psalmul 7, 10), ca El insusi sa lumineze mintea si inima
omului; daca va vedea ca rugaciunea ta sufla dragoste si vine din toata inima,
negresit va implini dorirea inimii tale si degrab vei spune, vazand schimbarea
din cel pentru care te rogi: Aceasta e schimbarea dreptei Celui Preainalt
(Psalmul 76, 11).
De vei vedea ca cineva, din diavoleasca
silnicie, isi indeletniceste inima doar cu un lucru desert, pamantesc (idee
fixa), se necajeste mult pentru el, vorbeste intruna despre el si prin aceasta
starneste in tine suparare, nu te intarata, ci, stiind bine ca aceasta e o
boala a duhului venita de la vrajmasul, poarta-te bland si lin cu cel bolnav si
intoarce-te indata spre Dumnezeu prin rugaciune, avand credinta linistita si
netulburata, si zi troparul Chipului nefacut de mana: „Preacuratului Tau chip
ne inchinam, Bunule, cerand iertare gresealelor noastre, Hristoase Dumnezeule:
ca de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce ca sa izbavesti din muncile
vrajmasului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumita strigam
Tie: toate le-ai umplut de bucurie, Mantuitorul nostru, Cela ce ai venit sa mantuiesti
lumea.”
De vezi in aproapele neajunsuri si patimi,
roaga-te pentru el; roaga-te pentru fiecare, chiar si pentru vrajmasul tau. De
vei vedea vreun frate ca este mandru si ingamfat, ca se poarta trufas cu tine
ori cu altii, roaga-te pentru el ca Dumnezeu sa-i lumineze mintea si sa
incalzeasca inima lui cu focul harului Sau. Zi: „Doamne, invata-l pe robul Tau
cel cazut in trufie sataniceasca blandetea si smerenia si departeaza de la
inima lui intunecarea si povara mandriei satanicesti!” De vei vedea pe cineva
ca e rautacios, roaga-te: „Doamne, fa-l bun pe acest rob al Tau cu harul Tau!”
De vei vedea vreun om iubitor de bani si
lacom, zi: „Comoara noastra nestricacioasa si Bogatia noastra necheltuita!
Daruieste acestui rob al Tau facut dupa chipul si asemanarea Ta sa priceapa cat
de amagitoare este bogatia si ca toate cele pamantesti desertaciune sunt, umbra
si vis; sa inteleaga ca la fel ca iarba sunt zilele fiecarui om, ori ca o panza
de paianjen, si ca Tu singur esti bogatia, tihna si bucuria noastra!”
De vezi pe vreun pizmas, roaga-te:
„Doamne, lumineaza mintea si inima acestui rob al Tau spre cunoasterea
darurilor Tale celor mari, nenumarate si neurmate, pe care Ie-a primit de la
indurarile Tale fara numar, ca intru orbirea patimii sale a uitat de Tine si de
bogatele Tale daruri si sarac s-a socotit a fi, bogat fiind cu darurile Tale,
drept care cauta cu pizma spre bunatatile robilor Tai, cu care – o, Bunatate
mai presus de grai! – ii miluiesti pe toti, pe fiecare dupa puterea sa si dupa
hotararea voii Tale.
Inlatura, Stapane Atotbune, acoperamantul
diavolului de pe ochii inimii robului tau si daruieste-i lui inima infranta
dimpreuna cu lacrimi de pocainta si multumita, ca sa nu se bucure vrajmasul
intru dansul vazand ca l-a prins de viu intru a sa voie si sa nu-l smulga din
mana Ta!” Cand vezi vreun om beat, zi in inima ta: „Doamne, cauta cu
milostivire spre robul Tau cel inselat cu amagirea pantecelui si veseliei
trupesti, da-i sa cunoasca dulceata infranarii si postului si a roadelor
duhovnicesti care vin de acolo”.
Cand vezi vreun impatimit de bucate, care
in ele vede fericirea sa, spune: „Doamne, Mancarea noastra Preadulce si
niciodata pieritoare, ci dainuitoare intru viata vesnica! Curateste pe robul
Tau de intinaciunea imbuibarii pantecelui, ca s-a facut cu totul trup si s-a
instrainat de Duhul Tau, si da-i lui sa cunoasca dulceata mancarii tale celei
duhovnicesti si de viata facatoare, care este Trupul si Sangele Tau si cuvantul
Tau cel sfant, viu si lucrator!”
Asa sau in chip asemanator roaga-te pentru
toti cati pacatuiesc si nu cuteza sa dispretuiesti pe nimeni pentru pacatul sau
ori sa te razbuni impotriva lui, caci prin aceasta nu faci decat sa maresti
ranile pacatosilor, ci indrepteaza-i prin sfaturi, amenintari si certari care
sa slujeasca drept mijloc spre curmare raului sau pastrarea lui intre hotarele
masurii.
Slava Preasfintei, Celei da o fiinta si de
viata Facatoarei Treimi! Cand diavolul te va stramtora cu nemultumirea, ura
impotriva aproapelui din pricina vreunui lucru lumesc, trupesc si ma simt
impovarat, chinuit, ma scol si ridic ochii inimii mele spre Treime si zic:
„Parinte, Fiule, Duhule Atotsfinte, miluieste-ma”, iar eu privesc la numele
Tatalui si Fiului si Sfantului Duh ca la insasi fiinta Preasfintei Treimi, Care
este de fata pretutindeni in chip fiintial, chiar si intr-un cuvant. Atunci
primesc indata usurare si fuge vrajmasul de Numele cel atotputernic si pururea
inchinat asa cum piere fumul. Slava Tie, Sfintei si Celei de o fiinta si de
viata Facatoarei si Nedespartitei Treimi (vezi ecfonisul de la inceputul
Utreniei). Preasfanta Treime, invata-ma sa dispretuiesc tot ce e pamantesc,
invata-ma sa-mi caut pacea, indestularea, fericirea numai in Tine – iar ca sa
nu ma trufesc din pricina luarii-aminte pline de bunatate fata de mine a
Sfintei Treimi si a mantuirii pe care mi-o da Ea, imi amintesc ca Ea ia aminte
cu bunatate la fiecare viermisor, la fiecare pasarica.
Imi mai amintesc si ca unii crestini, care
au facut multe puteri cu numele lui Dumnezeu, pentru viata lor neevanghelica vor
auzi candva de la Domnul cuvintele: Departati-va deja Mine, nu va cunosc pe voi
(Mt 7, 23; 25, 12). Preasfanta Treime! Pazeste-ma de trufie si invata-ma
smerita cugetare!
Cu bunatate si degraba iei aminte la mine
si ma mantuiesti; in urma milei Tale eu pot sa ma mandresc, sa prefac
nesfarsita Ta bunatate si milosardie in prilej pentru lauda de sine, ca si cum
as fi vrednic de aceasta luare-aminte, de parca as fi facut vreun lucru bun.
Acopera-ma, Preamilostiva Treime, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, cu acoperamantul
aripilor Tale de tot pacatul. AMIN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu