BIRUITUL DE FEMEIE

    Din adâncul întuneric unde i-a plăcut să stea,
Lucifer cel fost Luceafăr, azi întunecată stea,
Vede toată strălucirea zburătorului alai
Întru care Preacurata cu Iisus plutesc spre Rai...

   Ochii negrului arhanghel scapără scântei de ură,

Că-n adâncu-i clocoteşte ură fără de măsură

Împotriva Maicii Sfinte şi-a slavitului Ei Fiu,

Pentru-că, el morţi dorindu-I , - Ea e VIE, EL e VIU !

   Unde-i oare bucuria ce-a simţit-o când Iisus,

Pironit prin iscusinţa-i , se stingea pe Cruce pus?...

Unde-i chiotul ce-n diavol răsuna, când Sfânta Mamă,

Martoră la chinul Crucii, nici nu mai putea să geamă...?

   El uitase-atunci că-n chinul lui Iisus, nespus de greu,

Îndurând murea doar omul, nu murea şi Dumnezeu...

Precum un copac: cu raze poleit fiind de soare

Şi-un om vine cu toporul, din tulpină să-l doboare,

Nu cu aurul pe sine l-ar tăia,cum i-ar fi placul,

Căci el razele nu taie,ci tăiat e doar copacul!

   Dumnezeu-Iisus pe Cruce părând lui de-a pururi stins,

A fost undiţa în care însuşi diavolul s-a prins,

Căci răscumpărând prin jertfa-i vii şi morţi, Cerescul Fiu,

Lucifer murea, nu Domnul,- iadul rămânând pustiu!

Prin scuipaţii ce-n obrajii lui Iisus aflat-au vad,

S-au şters lacrimile celor care aveau să geamă-n iad;

Iar prin pământeasca moarte care pe Iisus înghiaţă,

Neamul lui Adam din moarte, ridicat era la viaţă.

   Lucifer acum aude înc-odată, ca prin vis,

Vorbele ce lui şi Evei, Ziditorul le-a fost zis:

Între tine şi femeie, duşmanie-n veci să fie,

Seminţia ta urând-o a femeii seminţie.

Ea zdrobi-va ţie capul ,- sub călcâiu-i să rămâi,

Iar tu, cu veninul morţii, vei împunge-al ei călcâi!...

   Aminteşte-ţi iar Satana- râvnitor de tron mereu,

Că, pe când sta încă-n Ceruri, L-a-ntrebat pe Dumnezeu:

- Doamne de te-oi întreba, să răspunzi oare Tu sta-Vei?:

Cui vei hărăzi lumina ce păstrezi sub Tronul Slavei?...

- Vino şi-l vezi!, zis-a-ndată Dumnezeu, stând să-i arate,

Pe Cel ce răscumpăra-Va ale lumii-ntregi păcate...

Iar când el văzut-a Faţa veşnicului sfânt ,,Cuvânt,,

Îngrozit, a zis în sine, punând faţa-i la pământ:

Ne-ndoios, Acesta este Messia,sub Care-n iad,

Împreună cu toţi prinţii neamurilor am să cad!...

   El e-Acela despre care Isaia scrie-n carte,

Nimici-va El deasemeni şi pe ne-ndurata moarte!

În colibele umile, Milostiv cătând a merge,

De pe faţa tuturora lacrimile le va şterge!...

   Apoi Lucifer citeşte ce-n Apocalipsa-i scrie

Marele Ioan apostol lui Iisus în veşnicie:

...Şi s-a arătat în Ceruri o femeie-n strai de soare,

Cu de stele grea Cunună şi cu luna sub picioare.

Şi fiind ea-nsărcinată, chinuindu-se să nască,

Iată un balaur mare că-naintea-i gura-şi cască,

Vrând ca să-i înghită pruncul care, după ce s-o naşte,

Toate neamurile lumii cu toiag de fier va paşte!...

   Şi-adâncit în triste gânduri, vechiul iadului balaur

Pune-n cumpănă puterea-i cu: ce poate-al lumii Faur,

Şi-nţelege cât de mică e puterea-i şi slab ce e,

Când a capului zdrobire vine-i astfel prin femeie!...

   Căci femeia despre care astfel proorocii-au spus,

E Fecioara-n veci Maria, Nascătoarea lui Iisus!...

Sau Biserica Lui însăşi de-i acea femeie,-  fie,

Căci Biserica se naşte prin Fecioară-n veşnicie,

Şi Biserică Maria, a rămas de-a pururi Vie!

   Şi balaurul citeşte , plin de spaimă , mai departe,

Despre sine ce se scrie în aceeaşi sfântă carte:

...Am văzut apoi un Înger coborându-se din Cer,

Care-n mâini avea o cheie şi un mare lanţ de fier.

Şi prinzându-l pe balaur, l-a legat pe ani o mie,

Ca să nu mai fie slobod cu ştiuta-i viclenie,

Mrejele să şi-le-ntindă cu minciunile lui toate

Şi cu ele-n veci să prindă ale neamurilor gloate...

   Stă balaurul pe gânduri, în amărăciune vie:

S-a-mplinit o mare parte din ce scrie-n profeţie...

Ceea ce mai va-urmare, - după Cel cu Noua Lege,

Ar fi dar să se coboare cel cu lanţul să mă lege?!

O,nu,nu! Mai am putere!...Mi-oi urma-ntre oameni danţul

Şi vedea-voi pân-la urmă dacă nu-i sfărâm eu lanţul!...

Şi Satan cu gura plină de-nverzite-albastre spume,

Sub nimicitoare gânduri, nevăzut se-arunca-n lume...

 ( Din DIVINA ZIDIRE - Vasile Militaru)