Trezvia. Iata cu ce trebuie sa incepem,pentru ca nimic,pe cat este cu putinta,sa nu se faca in afara lui Dumnezeu.
Lumea care ne inconjoara traieste astazi mai dinamic decat inainte.Dar cu cat este mai mare forfota in lume,cu atat mai grea devine pasrtrarea unui cuget crestinesc.De pretutuindeni navalesc asupra noastra tot felul de idei care tulbura existenta noastra.In acest vartej al vremurilor este de folos a fi intotdeauna TREAZ.
Sa nu lasam lucrurile acestei lumi sa ne risipeasca, sa tinem mintea noastra in frau fata de risipirile lumii. Fara o straduinta a nevointei mintea noastra nu va putea ramane neintrerupt in Dumnezeu.
Inca din aceasta viata,precum duhul nostru dupa moarte,trebuie sa ne invatam a petrece in Dumnezeu.
Nu este nimic mai dureros decat a avea dragostea lui HRISTOS in aceasta lume.Este o lupta de dimensiuni cosmice.
In Hristos constiinta noastra se largeste,viata noastra devine nemarginita. In porunca ,, iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti-acest,ca pe tine insuti-trebuie inteles astfel:tot omul,intregul Adam ,este fiinta mea.
Hristos a dat viata Sa dumnezeiasca celor ziditi dupa chipul Sau,insa drept raspuns a primit doar ura.
Astazi,dupa doua milenii de crestinism,ce vedem?Lumea contemporana se departeaza tot mai mult de HRISTOS,de la viata vecinica.Adancul intuneric al patimilor pacatoase,ura,stapanirea,razboaiele de tot felul alcatuiesc existenta noastra pamnateasca.In astfel de imprejurari HRISTOS da porunca celor ce se hotarasc a-L urma: Iubiti pe vrajmasii vostri. De ce lumii ii este frica de un astfel de DUMNEZEU.Putem afla oare un principiu mai bun decat acesta: Binecuvantati pe cei ce va blestema,iubiti pe vrajmasii nostri.
Nu poti iubi fara a suferi.Cea mai mare durere este a iubi pana la sfarsit.Hristos atata a iubit,incat s-a dat unei morti cumplite.Tot asa si sfintii. Raiul si iadul cer intotdeauna acest pret.
Iata paradoxul vietii crestine: alegand suferinta lui Hristos pentru lume ,avem simtamantul de a fi mai aproape de EL si de viata vecinica.
Niciodata nu trebuie sa te compari cu nimeni.Fiecare dintre noi ,oricat de mic ar fi ,este mare inaintea Celui Vecinic;Dumnezeu face cu fiecare om o unica legatura a inimii.
De ce urmarile neascultarii lui Adam sunt atat de dezastruoase?
De ce viata duhovniceasca in Hristos isi asuma ,in aceasta lume , tragica forma de lupta corp la corp cu moartea?
De ce facerea lui Dumnezeu este legata de aceasta negare,de moarte,de aceasta lupta plina de dureri? De ce facerea nu duce in chip armonios la implinirea fapturii omenesti ca si chp al lui Dumnezeu?
De ce trebuie sa lupt impotriva lucrurilor care ma omoara,fara a avea puterea trebuincioasa?
Nu inteleg . In masura in care HRISTOS si DUHUL SFANT sunt pentru mine solutia la toate problemele care ma depasesc,traiesc in nestirea multor lucruri.
HRISTOS este temeiul vietii mele.Felul cum lucreaza ma atrage.Nu inteleg ce a zis,dar ce a zis imi este destul.Voi intelege cand voi trece din aceasta lume in cealalta.
De ce este nevoie de Ghethsimani si de Golgotha pentru mantuirea lumii? Invrajbirea intre Hristos si lume este cu totul de neinteles.
Lumea care ne inconjoara traieste astazi mai dinamic decat inainte.Dar cu cat este mai mare forfota in lume,cu atat mai grea devine pasrtrarea unui cuget crestinesc.De pretutuindeni navalesc asupra noastra tot felul de idei care tulbura existenta noastra.In acest vartej al vremurilor este de folos a fi intotdeauna TREAZ.
Sa nu lasam lucrurile acestei lumi sa ne risipeasca, sa tinem mintea noastra in frau fata de risipirile lumii. Fara o straduinta a nevointei mintea noastra nu va putea ramane neintrerupt in Dumnezeu.
Inca din aceasta viata,precum duhul nostru dupa moarte,trebuie sa ne invatam a petrece in Dumnezeu.
Nu este nimic mai dureros decat a avea dragostea lui HRISTOS in aceasta lume.Este o lupta de dimensiuni cosmice.
In Hristos constiinta noastra se largeste,viata noastra devine nemarginita. In porunca ,, iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti-acest,ca pe tine insuti-trebuie inteles astfel:tot omul,intregul Adam ,este fiinta mea.
Hristos a dat viata Sa dumnezeiasca celor ziditi dupa chipul Sau,insa drept raspuns a primit doar ura.
Astazi,dupa doua milenii de crestinism,ce vedem?Lumea contemporana se departeaza tot mai mult de HRISTOS,de la viata vecinica.Adancul intuneric al patimilor pacatoase,ura,stapanirea,razboaiele de tot felul alcatuiesc existenta noastra pamnateasca.In astfel de imprejurari HRISTOS da porunca celor ce se hotarasc a-L urma: Iubiti pe vrajmasii vostri. De ce lumii ii este frica de un astfel de DUMNEZEU.Putem afla oare un principiu mai bun decat acesta: Binecuvantati pe cei ce va blestema,iubiti pe vrajmasii nostri.
Nu poti iubi fara a suferi.Cea mai mare durere este a iubi pana la sfarsit.Hristos atata a iubit,incat s-a dat unei morti cumplite.Tot asa si sfintii. Raiul si iadul cer intotdeauna acest pret.
Iata paradoxul vietii crestine: alegand suferinta lui Hristos pentru lume ,avem simtamantul de a fi mai aproape de EL si de viata vecinica.
Niciodata nu trebuie sa te compari cu nimeni.Fiecare dintre noi ,oricat de mic ar fi ,este mare inaintea Celui Vecinic;Dumnezeu face cu fiecare om o unica legatura a inimii.
De ce urmarile neascultarii lui Adam sunt atat de dezastruoase?
De ce viata duhovniceasca in Hristos isi asuma ,in aceasta lume , tragica forma de lupta corp la corp cu moartea?
De ce facerea lui Dumnezeu este legata de aceasta negare,de moarte,de aceasta lupta plina de dureri? De ce facerea nu duce in chip armonios la implinirea fapturii omenesti ca si chp al lui Dumnezeu?
De ce trebuie sa lupt impotriva lucrurilor care ma omoara,fara a avea puterea trebuincioasa?
Nu inteleg . In masura in care HRISTOS si DUHUL SFANT sunt pentru mine solutia la toate problemele care ma depasesc,traiesc in nestirea multor lucruri.
HRISTOS este temeiul vietii mele.Felul cum lucreaza ma atrage.Nu inteleg ce a zis,dar ce a zis imi este destul.Voi intelege cand voi trece din aceasta lume in cealalta.
De ce este nevoie de Ghethsimani si de Golgotha pentru mantuirea lumii? Invrajbirea intre Hristos si lume este cu totul de neinteles.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu