Mândria este tăgăduirea lui Dumnezeu, născocirea dracilor , dispreţuirea oamenilor , maica osîndirii, nepoată a laudelor, semnul nerodniciei, izgonitoarea ajutorului lui Dumnezeu, înainte-mergătoarea ieşirii din minţi, pricinuitoarea căderilor, pricina luării în stăpânire (de draci) , izvor al mîniei, uşă făţărniciei, cauza nemilostivirii, păzitoarea păcatelor, contabilă amarnică, judecătoarea oamenilor, potrivnica lui Dumnezeu, rădăcina hulei.
Începutul mîndriei e sfârşitul slavei deşarte. Mijlocul ei este dispreţuirea aproapelui , vestirea neruşinată a ostenelilor proprii, lauda de sine în inimă, ura mustrării.Iar sfârşitul ei este tagaduirea ajutorului lui Dumnezeu,fălire cu râvna sa, nărav drăcesc.
Să ascultăm toţi cei ce voim să scăpăm de groapa aceasta.
Patimii acesteia îi place de multe ori să-şi ia hrana chiar din mulţumirea adusă lui Dumnezeu.Căci la îănceput nu se gîndeşte să tăgăduiască cu neruşinare pe Dumnezeu.
Am văzut om mulţumind lui Dumnezeu cu gura şi fălindu-se cu cugetul. Mărturiseşte despre aceasta fariseul acela, care a spus în chip făţarnic: ,, Îţi mulţumesc, Dumnezeule " (Luca 18,11)
Unde s-a întâmplat cădere , acolo s-a sălăşluit mai înainte mîndria.Al doilea lucru e vestitor al celei dintâi.
,, Celor mândri Domnul le stă împotrivă " ( Prov.15,25)Şi cine poate să-i miluiască pe ei?
Pedeapsa celor mândri e căderea , iar îmbolditor, dracul. Părăsirea lor e ieşirea din minţi .De cele dintâi au fost tămăduiţi adeseori oamenii de către oameni. Dar cea din urmă nu poate fi vindecată de oameni.
Cel ce respinge mustrarea îşi întipăreşte patima.Iar cel ce o primeşte s-a dezlegat de legătura ei.
Începutul mîndriei e sfârşitul slavei deşarte. Mijlocul ei este dispreţuirea aproapelui , vestirea neruşinată a ostenelilor proprii, lauda de sine în inimă, ura mustrării.Iar sfârşitul ei este tagaduirea ajutorului lui Dumnezeu,fălire cu râvna sa, nărav drăcesc.
Să ascultăm toţi cei ce voim să scăpăm de groapa aceasta.
Patimii acesteia îi place de multe ori să-şi ia hrana chiar din mulţumirea adusă lui Dumnezeu.Căci la îănceput nu se gîndeşte să tăgăduiască cu neruşinare pe Dumnezeu.
Am văzut om mulţumind lui Dumnezeu cu gura şi fălindu-se cu cugetul. Mărturiseşte despre aceasta fariseul acela, care a spus în chip făţarnic: ,, Îţi mulţumesc, Dumnezeule " (Luca 18,11)
Unde s-a întâmplat cădere , acolo s-a sălăşluit mai înainte mîndria.Al doilea lucru e vestitor al celei dintâi.
,, Celor mândri Domnul le stă împotrivă " ( Prov.15,25)Şi cine poate să-i miluiască pe ei?
Pedeapsa celor mândri e căderea , iar îmbolditor, dracul. Părăsirea lor e ieşirea din minţi .De cele dintâi au fost tămăduiţi adeseori oamenii de către oameni. Dar cea din urmă nu poate fi vindecată de oameni.
Cel ce respinge mustrarea îşi întipăreşte patima.Iar cel ce o primeşte s-a dezlegat de legătura ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu