De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul in lume
si prin pacat moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii
pentru ca toti au pacatuit in el. ( Rom.5:12)
Pacatul si moartea sunt urmari infricosatoare ale faradelegii si ale neascultarii si consecinta robirii libertatii morale a omului.Cel dintai om, lasandu-se inselat, mai intai a lepadat sfatuirea glasului launtric , al ravnei pentru pazirea poruncii dumnezeiesti, mai intai si-a robit libertatea morala sugestiilor diavolului , socotindu-le pe acestea mai mari decat propria lui vrednicie si tindere spre bine; a supus , ca unul care avea voie libera , pe cele mai bune sfatuitorului celui rau, ca unuia mai inalt si mai intelept si, ascultand ca un rob de cel chipurile mai inalt, a incalcat dumnezeiasca porunca spre a carei pazire tindea si o cauta.Daca Adam, ca fiinta libera si independenta, nu si-ar fi supus diavolului libertatea lui morala, niciodata nu ar fi incalcat dumnezeiasca porunca. Asadar pacatul si moartea sunt consecinte ale robirii morale a omului.
Robirea morala este, asadar, cel mai mare rau , ca una care a adus pacatul si moartea, adica denaturarea chipului dumnezeiesc si stricarea sufletului si a trupului.
Pacatul este un mare rau , fiindca slabanogeste sufletul , seamana semintele bolii, il dizolva si il distruge si la urma ii gateste moartea. Asa cum bolile distrug trupul si il omoara , la fel si pacatul face sufletului. Sufletul slab , ingreuiat de patimi , se clatina pururi si nu poate privi catre cer niciodata si este cu totul neputincios sa isi atinteasca ochii spre lumina adevarului. Despre starea bolnava a sufletului din pricina pacatului iata ce spune dumnezeiescul Gura de Aur:
,, Asa cum cei bolnavi isi feresc ochii de lumina materiala, din pricina slabirii vederii, si asa cum se intorc de la principiile sanatoase , la fel si cei bolnavi cu sufletul, infiebintati de patima , nu pot sa isi atinteasca ochii cugetului catre lumina adevarului." ,, Caci la fel si porcii se pleaca la cele de jos si se apleaca spre pantece si se tavalesc in noroi si nu simt ca se umplu de cea mai groasa tina. " Si Sfantul Clement al Alexanriei zice: ,, Sa ne temem de boala nu a trupului, ci de pacate, din pricina carora este boala ". La fel spune si cantarea : ,, Din pricina multimii pacatelor mele slabeste trupul meu, slabeste si sufetul meu"
Boala sufletului este mult mai grea decat cea a trupului si mai primejdioasa , fiindca in timp ce una duce la moartea trupului muritor, cealalta duce la moartea sufletului vesnic, plata pacatului este moartea, si mai mare decat propria moarte ,fiindca duce la despartirea de Dumnezeu. Caci moartea sufletului este despartirea de Dumnezeu. Si se desparte de Dumnezeu fiindca , potrivit cu cele spuse de Sfantul Evanghelist Ioan , oricine savarseste pacatul este de la diavolul. Caci de la inceput diavolul pacatuieste spre aceasta, de aceea nu este nici o impartasire a luminii cu intunericul. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca pacatul se savarseste din lipsa fricii de Dumnezeu si ca duce in adancul iadului. Dar ne sfatuieste sa ne departam de pacat, zicand: ,, Lasa-te de pacat, caci faptul de a pacatui este omenesc, dar a ramane in acestea este cu totul dracesc.Dar fiindca desfatarea de pacat este vremelnica si pentru ca dupa aceasta urmeaza multa intristare, zice : ,, In acest fel este pacatul : mai inainte de a fi savarsit , il imbata pe cel stapanit de el , iar dupa ce este savarsit si faptuit, atunci se opresc si se sting cele ale placerii si apoi sta inainte gol invinuitorul , avand rolul unui calau public , care, zdrobindu-l pe cel ratacit , cere cea mai de pe urma pedeapsa , apasandu-l mai greu decat orice povara."
si prin pacat moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii
pentru ca toti au pacatuit in el. ( Rom.5:12)
Pacatul si moartea sunt urmari infricosatoare ale faradelegii si ale neascultarii si consecinta robirii libertatii morale a omului.Cel dintai om, lasandu-se inselat, mai intai a lepadat sfatuirea glasului launtric , al ravnei pentru pazirea poruncii dumnezeiesti, mai intai si-a robit libertatea morala sugestiilor diavolului , socotindu-le pe acestea mai mari decat propria lui vrednicie si tindere spre bine; a supus , ca unul care avea voie libera , pe cele mai bune sfatuitorului celui rau, ca unuia mai inalt si mai intelept si, ascultand ca un rob de cel chipurile mai inalt, a incalcat dumnezeiasca porunca spre a carei pazire tindea si o cauta.Daca Adam, ca fiinta libera si independenta, nu si-ar fi supus diavolului libertatea lui morala, niciodata nu ar fi incalcat dumnezeiasca porunca. Asadar pacatul si moartea sunt consecinte ale robirii morale a omului.
Robirea morala este, asadar, cel mai mare rau , ca una care a adus pacatul si moartea, adica denaturarea chipului dumnezeiesc si stricarea sufletului si a trupului.
Pacatul este un mare rau , fiindca slabanogeste sufletul , seamana semintele bolii, il dizolva si il distruge si la urma ii gateste moartea. Asa cum bolile distrug trupul si il omoara , la fel si pacatul face sufletului. Sufletul slab , ingreuiat de patimi , se clatina pururi si nu poate privi catre cer niciodata si este cu totul neputincios sa isi atinteasca ochii spre lumina adevarului. Despre starea bolnava a sufletului din pricina pacatului iata ce spune dumnezeiescul Gura de Aur:
,, Asa cum cei bolnavi isi feresc ochii de lumina materiala, din pricina slabirii vederii, si asa cum se intorc de la principiile sanatoase , la fel si cei bolnavi cu sufletul, infiebintati de patima , nu pot sa isi atinteasca ochii cugetului catre lumina adevarului." ,, Caci la fel si porcii se pleaca la cele de jos si se apleaca spre pantece si se tavalesc in noroi si nu simt ca se umplu de cea mai groasa tina. " Si Sfantul Clement al Alexanriei zice: ,, Sa ne temem de boala nu a trupului, ci de pacate, din pricina carora este boala ". La fel spune si cantarea : ,, Din pricina multimii pacatelor mele slabeste trupul meu, slabeste si sufetul meu"
Boala sufletului este mult mai grea decat cea a trupului si mai primejdioasa , fiindca in timp ce una duce la moartea trupului muritor, cealalta duce la moartea sufletului vesnic, plata pacatului este moartea, si mai mare decat propria moarte ,fiindca duce la despartirea de Dumnezeu. Caci moartea sufletului este despartirea de Dumnezeu. Si se desparte de Dumnezeu fiindca , potrivit cu cele spuse de Sfantul Evanghelist Ioan , oricine savarseste pacatul este de la diavolul. Caci de la inceput diavolul pacatuieste spre aceasta, de aceea nu este nici o impartasire a luminii cu intunericul. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca pacatul se savarseste din lipsa fricii de Dumnezeu si ca duce in adancul iadului. Dar ne sfatuieste sa ne departam de pacat, zicand: ,, Lasa-te de pacat, caci faptul de a pacatui este omenesc, dar a ramane in acestea este cu totul dracesc.Dar fiindca desfatarea de pacat este vremelnica si pentru ca dupa aceasta urmeaza multa intristare, zice : ,, In acest fel este pacatul : mai inainte de a fi savarsit , il imbata pe cel stapanit de el , iar dupa ce este savarsit si faptuit, atunci se opresc si se sting cele ale placerii si apoi sta inainte gol invinuitorul , avand rolul unui calau public , care, zdrobindu-l pe cel ratacit , cere cea mai de pe urma pedeapsa , apasandu-l mai greu decat orice povara."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu