ÎNTÂIA RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
A CELUI ÎNTRU SFINȚI PĂRINTELUI NOSTRU IOAN GURĂ DE AUR,
PE CARE O ZICEA EL ÎN FIECARE ZI
Doamne Dumnezeul meu, Cel mare și înfricoșat și slăvit, Făcătorul a toată zidirea cea văzută și gândită, Cela ce păzești așezământul Tău și mila Ta celor ce te iubesc pe Tine și păzesc poruncile Tale:
și acum, și totdeauna mulțumesc Ție, pentru toate facerile Tale de bine cele făcute spre mine, cele arătate și cele nearătate. Și până acum Te laud, și Te slăvesc, și Te măresc pe Tine; pentru care ai minunat spre mine milele Tale cele bogate și îndurările Tale, sprijinindu-mă din pântecele maicii mele, și întru toate grijindu-Te de mine, și păzind și ocârmuind cu cuvioșie cele ale mele, pentru singură bunătatea și iubirea Ta de oameni. Că nu ai trecut cu vederea smerenia mea, pentru nevrednicia și împătimirea mea, ci pentru iubirea Ta de oameni și milostivirea nu ai încetat de a face bine și a Te îngriji; și până la bătrânețe și curuntețe, Dumnezeul meu, să nu mă părăsești, Iisuse Hristoase, Numele cel bun, Dulceața mea, și Dorirea mea, și Nădejdea mea, Cela ce Te-ai făcut om pentru noi, și toate cu înțelepciune le-ai iconomisit și le-ai tocmit pentru mântuirea noastră, mă mărturisesc Ție, Doamne Dumnezeul meu, cu toată inima mea. Îmi plec genunchile trupului și ale sufletului, arătându-ți Ție, Dumnezeului meu, toate păcatele mele. Pleacă-ți și Tu urechea Ta spre rugăciunea mea, și lasă păgânătatea inimii mele. Am păcătuit, am nelegiuit, am greșit, Te-am întărâtat, Te-am amărât pe Tine, Bunul meu Stăpân și Hrănitor și Purtător de grijă. Nu este nici un fel de răutate grăită sau negrăită, pe care nu am făcut-o, și cu lucrul, și cu cuvântul, și cu cunoștința, și cu necunoștința, cu aducerile aminte și cu înțelegerile. Cu covârșire întru covârșire păcătuind, și de multe ori a mă pocăi făgăduindu-mă, de atâtea ori întru aceleași păcate am căzut. Mai cu lesnire picăturile de ploaie se vor număra, decât mulțimea păcatelor mele. Că au covârșit capul meu, și ca o sarcină grea s-au îngreuiat. Că din tinerețile mele și până acum, poftelor celor necuvioase ușa deschizându-le, porniri neînfrânate și fără de rînduială am uneltit, întinându-mi haina Sfântului Botez, cea țesută de sus, biserica trupului meu mânjind-o, ticălosul meu suflet cu patimile necinstirii cu totul spurcându-l, și toată altă fărădelege și nedreptate lucrând; pe care, de voi voi din parte să le pomenesc, mă va lăsa vremea povestindu-le.
Dar fiindcă toate le știi Tu ( că nici nu este zidire nearătată înaintea Ta, că toate goale și descoperite sunt ochilor Tăi ), ce se cade a zice către Cel ce știi cele cunoscute de Tine?
Însă inima mea se zdrobește, și sufletul, și cu totul întru adâncul nedumeririi mă afund, aducându-mi aminte că atunci păcătuind, nici puțin oareșce lucru de căință nu am arătat. Și vremea tăierii este aproape, și sorocul morții stă de față, iară vremea pocăinței, nicăieri.
Pentru aceasta s-a tulburat sufletul meu, și de durere și de întristare este plin.
Că ne-gata și nepregătit fiind, și socotind și cercând cele pentru sine-mi, nimic din destul spre dare de răspuns nu aflu, nici vreun chip și meșteșugire, prin care mă voi izbăvi de focul cel veșnic. Că dacă dreptul abia se mântuiește, eu, păcătosul, unde mă voi arăta? Și dacă prin multe scârbe Împărăția lui Dumnezeu celor vrednici este însortită, și strâmtă și necăjită este calea vieții, eu, întru desfătare și întu neînfrânare totdeauna petrecând, cum mă voi învrednici de mîntuire?
Și dacă toată dreptatea omului este ca o tearfă lepădată, atâta noroi și nedreptate ce se va socoti?
Și dacă pentru un cuvânt deșert va să dea cineva seamă,eu, pentru atâtea păcate,
ce răspuns potrivit voi avea? Vai, suflete!
Că așa cele ale noastre au sporit! Scurtă este viața și de puțină vreme, iute trecând și către moarte trimițând. Veșnică este munca, precum și împărăția drepților, și viața amândurora necurmându-se cu moartea.
Deci ce voi face ? Ce voi lucra ? În ce beznă pe sine-mi mă voi arunca?
Că înfricoșată este și moartea, și mai ales a păcătoșilor, fiindcă și cumplită este - că moartea păcătoșilor cumplită este - , iară mai vârtos, cu mult mai înfricoșat lucru este a cădea în mîinile Dumnezeului celui viu, dintru care nu este cel ce va putea să scoată.
Deci când va veni să Se slăvească întru Sfinții Săi, și să răsplătească fiecăruia după lucrurile lui,
când scaunele se vor pune, și nemitarnicul Judecător înfricoșat va ședea, și râul cel de foc va trece pe dinainte, și strălucirea și bucuria Drepților gătită se va arăta, și toate milioanele Îngerilor, și toți oamenii cei din veac, împreună cu toată zidirea cea văzută și cea gândită cu cutremur va sta de față, ce voi face eu atunci,
de rușine plin fiind, de conștiință mustrat, de toată îndrăzneala și darea de răspuns lipsit?
Suspin dinspre toate părțile. Ah, rele! Ce voi plânge întâi? Ce voi suspina al doilea? Ce voi tângui?
Lipsirea de bunătăți sau chinuirea durerilor? Nemărginirea muncii sau despărțirea de la Dumnezeu?
Plângi, ticăloase suflete, aducându-ți aminte de acestea, și care după ieșire te vor întâmpina, că foarte grele vor fi și dureroase. Și strigă:
DUMNEZEUL PUTERILOR, DUMNEZEUL CEL VEȘNIC, DUMNEZEUL MILEI
ȘI AL ÎNDURĂRILOR! Să nu mă părăsești, să nu mă treci cu vederea,
să nu depărtezi de la mine mila Ta.
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele. Că știu milostivirea Stăpânului meu.
Știu nepomenirea de rău a Iubitorului de oameni. Și că voitor al milei este, Care nu voiește moartea păcătosului precum să se întoarcă și să fie viu, și voiește ca toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului
să vie, și mai ales cei ce se întorc de la păcat. Că nu a venit ca să cheme pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință. Că nu au trebuință cei sănătoși de doctor, ci cei ce rău pătimesc.
Că și așa aflându-mă, și așa socotind, nu mă abat din nădejdea cea bună, nici mă deznădăjduiesc de a mea mântuire. Acum am început a grăi către Domnul meu: Iară eu sunt pământ și cenușă. Vierme, și nu om. Ocară a oamenilor, și defăimare a norodului. Dă-mi mie cuvânt întru deschiderea gurii mele, Cela ce dai rugăciunea celui ce se roagă. Că de la Tine este toată darea cea bună, și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Tine, Părintele luminilor. Ca și să mă rog după vrednicie, și să cer cele de folos, și să nu mă întorc smerit și rușinat, ci dobândind cele ce am nădăjduit. Și așa mă voi duce bucurându-mă,
întru deplin adeverirea inimii.
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu.
Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt, Doctorul sufletelor și al trupurilor. Ca și cum aș sta înainte la înfricoșatul Tău scaun, ca și cum m-aș atinge de prea-curatele Tale picioare, așa mă rog și cer, și mă cuceresc cu zdrobită și smerită inimă: Curățește-mă pe mine, păcătosul. Iartă-mi mie, netrebnicului
și smeritului. Caută din Sfânt lăcașul Tău spre ticăloșia mea. Privește dintru înălțimile Tale cele sfinte spre rugăciunea smeritului robului Tău, și să nu treci cu vederea rugăciunea mea; slăbește-mă, ca să mă odihnesc mai-nainte de a mă duce, de unde de-aici nu mă voi mai întoarce. Ca un om am păcătuit, ca un Dumnezeu iartă-mă. Că Tu știi, Stăpâne, lesne alunecarea firii omenești, și că plecat este cugetul omului cu osârdie spre cele rele din tinerețe. Adu-Ți aminte că pământ suntem. Adu-Ți aminte că numai Tu singur ești curat și fără prihană și neîntinat, iară noi toți întru certări și canonisiri suntem. Adu-Ți aminte de îndurările Tale cele din veac și de mila Ta. Și să nu mă osândești cu fărădelegile mele, nici să-mi răsplătești după păcatele mele.
Știu mulțimea fărădelegilor mele, că multă este, și nu este supusă numărului, dar știu și noianul iubirii Tale de oameni, că nemărginit este, și nebiruit. Că Tu ești Cel ce ridici păcatul lumii, Care Te-ai pogorât din Cer pe pământ ca să cauți oaia cea rătăcită și pierdută, Păstorul cel bun, Cel ce Îți pui sufletul pentru oi,
și ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.
Miluiește, Milostive, făptura mâinilor Tale. Să nu Te îngrețoșezi de mine, nevrednicul;
Ci îndură-Te spre făptura Ta. Cela ce pentru mine Cruce ai răbdat, și semnele rănilor ai primit și m-ai vindecat; șterge rănile mele cu doctoria milostivirii și cu buretele iubirii de oameni.
Că toate le poți, și nimic nu îți este Ție cu neputință. Dă umilință inimii mele celei împietrite.
Ușurează-mi greutatea conștiinței.
Primește lacrimile mele și suspinarea, ca ale curvei, și ca ale lui Petru, verhovnicul Apostolilor.
Primește această mică mărturisire și pocăință a mea.
Cela ce ai primit buna-cunoștință a tâlharului pe Cruce.
Primește rodul cel din buzele mele ca pe o jertfă vie, bine-primită, întru miros de bună mireasmă.
Mă rog, îmblânzește-Te. Mă cuceresc, înduplecă-Te. A păcătuit și Manassi, împăratul acela;
ci nu s-a pierdut, fiindcă s-a căit. A păcătuit și David mai-nainte de acela; ci păcatul plângându-și, s-a miluit. Multe pilde de acest fel am, care potolesc și mângâie mîhniciunea mea, care gonesc deznădăjduirea de la mine și hrănesc nădejdea mântuirii mele.
Mângâie și Tu inima mea, Părintele îndurărilor și Dumnezeul a toată mngâierea.
Odihnește-o, și fă-i bine cu izvorul milei Tale și al bunătăților. Multe ai făcut din veac mari și minunate, slăvite și înfricoșate, cărora nu este număr; iară dacă pe mine, curvarul, mă vei mântui, mai multă și mare minune vei face. Că atâta este puterea milostivirii și a iubirii Tale de oameni,
încât și din noroi mărgăritar face, și din fiu al gheenei, fiu al Împărăției săvârșește.
Și încă voi striga catre DOMNUL meu, și către DUMNEZEUL meu mă voi ruga:
Ocârmuiește rămășița vieții mele după voia Ta. Întărește-mă întru frica Ta.
Întemeiază-mă întru dragostea Ta. Și cu mulțimea bunătății Tale, sfîrșit bun, și vrednic iubirii Tale de oameni dăruiește-mi. Și caută cu milă și cu iubire de oameni spre oasele și încheieturile mele, și spre toată alcătuirea ipostasului meu. Și la loc de repaos și de odihnă ticălosul meu suflet povățuindu-l, așează-l.
Că multe lăcașuri sunt la Tine, fiecăruia după vrednicie împărțindu-i.
Și încă mă rog și mă cuceresc: Dă, DOAMNE, și dar de pricepere nevredniciei mele,
ca să înțeleg cele bine-plăcute Ție, și mie de folos. Și nu numai să le înțeleg, ci și să fac aceea,
adică a nu mă răpi și împreună a mă duce cu cei deșerți, a nu lucra cele necuvioase,
cu nemărire deșartă împreună a mă smeri cu cei smeriți, și cu cei ce pătimesc împreună a pătimi,
și celor ce greșesc a le ierta. Pentru că știu că de nu voi lăsa, nu mi se va lăsa.
Pentru aceasta mă rog, iartă toate tuturor celor ce îmi greșesc mie.
Că nu sunt aceștia pricinuitori, ci eu, ticălosul, cel ce nu fac voia Ta, și nu păzesc poruncile Tale.
Și celor ce mă iubesc pe mine răsplătește-le cu bogatele Tale daruri. Și pe părinții cei duhovnicești și frații pe care Tu mi i-ai dat, Milostive, cu judecățile care știi, împreună cu mine,
cu iubire de oameni îndurându-Te miluiește-i.
Graiurile acestea ale rugăciunii mele fie întâmpinându-mă pe mine, și trăind eu, și după ce voi muri. Mărturisirea aceasta și lacrimile îndreptează-se ca tămâia înaintea Ta, iară eu în fiecare zi aștept moartea cea netrecută. Și trupul meu cel ticălos îngropării dându-se , se va strica, pe care îl vei învia, Dătătorule de viață, nestricat, în vremea facerii celei de a doua oară, iară duhul meu în mâinile Tale îl pun.
Odihnește, Sfinte Stăpâne, întru lumina viilor și în lăcașul celor ce se veselesc, și pe ai mei născători și strămășii și frații, iară ai Tăi robi bine-cunoscători, și pe cei ce mi-au poruncit mie, nevrednicului, să mă rog pentru dânșii; și tuturor celor ce întru bună credință s-au săvârșit, iartă-le.
Că deși am păcătuit, dar nu ne-am depărtat de la Tine, nici am întins mîinile noastre către Dumnezeu străin,
ci pe TINE Te-am cunoscut. Și pe TINE Te-am iubit. Și întru TINE am crezut.
Și Ție ne închinăm, Unuia Dumnezeu în Treime. Întru Tine ne rugăm, și la Tine nădejdile mîntuirii le atârnăm. Miluiește-ne pe noi după mare mila Ta, și ne mântuiește întru Împărăția Ta cea cerească.
Pentru rugăciunile Prea-slăvitei, Prea-lăudatei, Prea-blagoslovitei și Cu-Dar-Dăruitei, Prea-sfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioara Maria, ale Puterilor celor cerești și înțelegătoare, și ale tuturor Sfinților care din veac bine Ți-au plăcut Ție. Amin.Amin.Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu