vineri, 7 octombrie 2011

CUVANTUL IN RUGACIUNE

                 Si in gura noastra cuvantul apare deja creator, formand sunete articulate; impreuna cu cuvantul iese duhul viu al omului , care este nedespartit de gand si de cuvant. Vedeti ? Prin firea sa , cuvantul chiar si in noi este creator. Si atunci, de ce ramanem , ca niste putini credinciosi, neincrezatori in puterea creatoare a cuvantului - de pilda, in faptul ca in rugaciune ea - aceasta ,, slujba cuvantatoare,, - va face negresit sa se pogoare la noi mila Stapanului? Astfel cuvantul creeaza necontenit trup: sunetele articulare si scrierile , altfel spus cartile noastre, nu sunt oare trup in care este imbracat cuvantul? Iar noi am ascultat si am privit atat de mult , incat ni se pare ca asta nu merita deloc luarea noastra aminte. Nu numai firea Dumnezeirii, ci - cu darul Ei - si firea fapturilor insufletite este creatoare sub calauzirea lui Dumnezeu : Cresteti si va imultiti(Fac.1,28).
               Cuvantul lui Dumnezeu este totuna cu Insusi Dumnezeu. Drept aceea , sa crezi fara sa te indoiesti orice cuvant al Domnului; cuvantul lui Dumnezeu este lucru[ realitate] ; si cuvantul tau trebuie sa fie lucru; asadar, daca ti-ai dat cuvantul , sa-l implinesti neaparat; drept aceea si la rugaciune cuvintele noastre trebuie sa fie lucru si adevar, iar nu minciuna, nu prefacatorie, nu amagire.Asa si in toate ale vietii noastre.
                La rugaciune sa crezi intotdeauna cu tarie si sa iti amintesti ca orice gand si orice cuvant al tau pot neindoielnic sa devina lucru. La Dumnezeu nimic nu este cu neputinta.(Luc.1,37). Iar cine se lipeste de Domnul  un duh cu Domnul este ( 1Cor.16,17)Asta inseamna ca nici cuvantul tau nu este cu neputinta . Toate sunt cu putinta celui ce crede(Mat.9,23). Pazeste cuvantul: de pret este cuvantul. Pentru orice cuvant desert oamenii vor da seama de dansul in ziua judecatii(Mt.12,36)
               Cand te rogi , ia aminte cu tarie la cuvintele rugaciunii, simte-le cu inima.Nu desparti de ele mintea ta prin nici un fel de ganduri.
                Cand te indoiesti ca se va savarsi sau implini cuvantul rugaciunii, adu-ti aminte ca este in firea cuvantului sa se savarseasca, sa fie lucrator, si ca Duhul Sfant, Care ne invata sa ne rugam precum se cade (v.Rom.8,26), este si Se numeste insusi Savarsitorul. El este Cel ce savarseste rugaciunea noastra. Adu-ti aminte ca cuvantul este putere; s-a zis ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta(Lc.1,37) . Cuvantul Domnului nu se intoarce la El desert (Is.55,11), ci asemenea ploii sau luminii , adapa cuvantul inimilor noastre si da samanta implinirii semanatorului. Si despre oameni se spune: ,, Are o neobisnuita putere a cuvantului.''
Vezi?  Cuvantul este putere, duh , viata.
             Fiecare cuvant al Sfintei Scripturi, fiecare Cuvant al Dumnezeiestii Liturghii, al Utreniei si Vecerniei, fiecare cuvant al sfintelor rugaciuni are in sine puterea sa, asemenea insemnatatii cinstitei si de viata facatoarei cruci.Astfel de har este in fiece cuvant bisericesc, datorita lui Dumnezeu-Cuvantul Ipostatic intrupat, Care salasluieste in Biserica, fiind Capul ei. De altfel, orice cuvant bun si adevarat are puterea sa datorita lui Dumnezeu, Cuvantul cel simplu , Care umple toate.Asadar, cu ce luare-aminte si evlavie, cu ce credinta trebuie sa rostim fiecare cuvant!  Deoarece Cuvantul este Insusi Ziditorul - Dumnezeu, si prin Cuvant a fost adus totul din nefiinta intru fiinta.
                              [  Sfantul Ioan de Kronstadt ]

Niciun comentariu: